lookcloser

am dat astazi peste fotografia asta pe care am facut o in 2 mai asta vara intr o dimineata dupa ploaie cand plaja era pustie si m am gandit s o pun aici pt ca se potriveste exact cu mine acum f atenta dar nu incordata ca altadata :)
se poate mari : p

x

inainte nu-mi placeau zilele pierdute dar acum incep sa-mi placa tot mai mult si asta e o zi pierduta foarte frumoasa. in al doilea rand pt ca dupa foarte multa vreme m-a sunat maica-mea si n-am mai fost nervoasa pe ea, ceea ce e si mai frumos in contextul in care dupa foarte multa vreme ma duc in weekend la corabia. aproape ca nu mai sunt nervoasa nici pe taica-meu dar aici mai dureaza. cel mai frica la corabia o sa-mi fie de frig de la dunare dar o sa-mi iau bocanci si si polar si geaca windproof cu gluga si gata. si o sa am grija sa-i cumpar ceva bun de mancare lui miky, ceva juicy, si o sa ma uit la el cum mananca cu pofta. si o sa-i mangai pe coca daisy si miky2 dincolo la dani la fel de mult pe toti trei fara sa-mi pierd rabdarea si o sa mergem si la casa noastra si o sa deschidem ferestrele sa se aeriseasca si o sa ne uitam cat au mai crescut pomii plantati asta primavara.

si o s-o vad si pe bunica-mea si o sa am rabdare chiar si cand n-o sa inteleaga iar ca nu vine nimeni din televizor peste noi. si o sa ma bucur de doua ori mai mult cand e lucida si o sa-mi aduc aminte ca pe mine m-a recunoscut intotdeauna si o sa-i duc prajituri.

si o sa incerc de doua ori mai mult sa vorbesc cu frate-meu chiar daca e nervos si neatent.

si n-o sa stau deloc in casa sa citesc din carti o sa stau numai pe-afara cu toata lumea si n-o sa-mi deschid laptopul decat foarte putin sa descarc pozele pe care o sa le fac la dunare cand o sa mergem la pescuit.

o sa punem aparatul pe un bustean si o sa ne facem poze eu si dani si unchiul lui care vine de la severin si la care am fost in august de ziua mea cand n-a stiut nimeni ca e ziua mea si am mancat in curte peste pe disc. si da, la 30 de ani e la fel de bine ca la 20, numai ca altfel, poate cu mai multa nostalgie desi la mine nostalgia s-a proiectat intotdeauna cumva invers de la 16 ani cand mi-am dat seama ca 16 ani e ideal :)

deocamdata azi am avut treaba in oras si am mers putin pe jos s-a facut mai cald si era f multa lume in centru. dani a iesit de la job cu gluga pe cap sa-i dau ceva si am stat trei minute si apoi am fost la xerox si iarasi tipa mi-a extras cartea minuscula de poezii dintre uriasele volume de drept si dupa m-am intalnit cu oana la o tigara (n-am mai fumat mai mult de doua luni dar acum fumez iarasi si imi face placere si acum si mi-a placut si cand n-am mai fumat dar e greu de explicat) si oana mi-a luat carti de la biblioteca pt ca eu nu mai sunt nimic la facultatea de litere si nu mai am voie sa iau.
si in timp ce-o asteptam pe oana m-a sunat diana care era in pauza de cafea la scoala si in timp ce eram cu oana m-a sunat alta prietena dar a ramas s-o sun eu mai tarziu

si ieri am vorbit cu alta prietena care ne-a invitat pe la ea intr-un weekend pe langa bucuresti si am mai sunat alta prietena si am stabilit sa ne facem timp saptamna viitoare si alta prietena s-a intors din numaistiucetara si trebuie sa plece in filipine si poate ne strecuram cumva sa ne intalnim si faptul ca e vorba numai de prietene are legatura cu 30 cu nimic altceva.

si data viitoare o sa am limitez la filme si carti si sa explic ultimele posturi care n-au explicatie

no need for arguments

"Conversation, indeed!" said the Rocket. "You have talked the whole time yourself. That is not conversation."
"Somebody must listen," answered the Frog, "and I like to do all the talking myself. It saves time, and prevents arguments."
"But I like arguments," said the Rocket.
"I hope not," said the Frog complacently. "Arguments are extremely vulgar, for everybody in good society holds exactly the same opinions."

Oscar Wilde - from "The Remarkable Rocket", in "The Happy Prince and Other Tales", 1888

I like the Frog this time. I very much like the good society of The Frog.

meandthem

imi place foarte mult de vincent laforet, destul de mult, dar o sa fie mai clar dupa ce o sa postez data viitoare poze industriale plus explicatie step 1 - step 2 like
in rest, ma simt ff bine si nu e numai toamna cocheta de vina, nu e de la melancolie, ma simteam bine dinainte :)

fotografiile ies destul de mici aici si nu se vad f clar, dar cautati voi pe net mai multe pliz sunt superbe

truelove

Entre les murs

abia acum l-am vazut si recomand filmul, e f inteligent. fara profesori rebeli si excentrici, fara elevi damnati etc.
francois begadeau, actorul care joaca rolul profesorului, a si fost de fapt profesor cativa ani in suburbiile parisului. el a scris cartea care sta la baza filmului, e un jurnalist cunoscut in franta etc.

anim'est

you know what to do :)

ma poupée japonaise

sunt indragostita de fotografia asta :)

Mario A

"ma poupée japonaise"

about Mario A:

Born in Switzerland to an Italian mother and a German father, Mario A has lived and photographed in Japan for the past 20 years. "I always wanted to create a Japanese woman doll which I can look at in 'the night porter' picturesque way," says Mario A. "I wanted the work to address dualities like attraction-repulsion, reality-unreality, and hypertrophied feminity-icon fixation."

Yelle - Tristesse Joie

si imi mai cumpar un chau-chau si gata :)

bansky

din ce in ce mai putine stenciluri imi plac, dar bansky are mai multe. astea sunt my fav :)

20

aici aveam 20 de ani :) eram cu mai multi colegi de la fac in cismigiu si nu am fost atenta cand mi s-a facut fotografia. dintre colegii cu care am fost atunci in ultimii 5-6 ani am mai vbit cu o singura colega - cu care m-am imprietenit dincolo de context. mai am inca o prietena din facultate dar nu era in ziua aia. nu am ales-o special, e singura foto de la 20 pe care o am acum in comp
treeless mountain mi-a placut *pt ca n-am zis, in primul pentru ca mi-a readus in fata complexul meu cel mai dureros. nu pot sa-i spun frica de necunoscut pt ca nu e chiar asta, e mai mult frica de lipsa unui cunoscut stabil, la care sa te poti intoarce oricand. la un mom dat i-am reprosat maica-mii ca mi-a desfiintat camera de adolescenta. mai tarziu, cand i-am zis ca nu mai suport sa ma gandesc la trecut si ca l-as distruge complet daca as putea, ca vreau sa fiu fara trecut (desi nu a fost mai traumatizant decat in mod obisnuit) ea mi-a adus aminte de reprosul cu camera. maica-mea a plimbat mereu mobila prin casa, a desfiintat si aruncat la gunoi, a inlocuit. eu sunt genul care ramane blocata cu lucrurile, care renunta la ele numai depozitandu-le. e cam stupid, dar asta e. profil de scriitor de jurnale.

cand eram mica si auzisem de planul lui ceausescu de a transforma satele in orase si ca demola deja in jurul bucurestiului m-am simtit terorizata. eram ingrozita ca o sa dispara casa de la bunici si ca n-o sa mai fiu in siguranta. de pe-atunci percepeam casa aia ca pe un ultim refugiu in caz ca n-o sa ma descurc. toata copilaria si adolescenta mi-au fost terorizate de ideea ca n-o sa ma descurc. in treeless mountain e dezradacinarea in sens invers, de la marele oras la targul de provincie si in final la tara. finalul este insa destul de optimist, cand fetitele descopera compasiunea, il descopera pe celalalt si ies astfel din propria mizerie. din cauza asta generatia mea (probabil e doar o impresia dar pare mai cinica decat alte generatii) ajunge la concluzia ca un copil poate fi solutia. un copil te scoate din propria mizerie pt ca e in acelasi timp f legat de tine si "celalalt".

anyways, am acum 3 refugii pe care ma pot baza, in care ma pot ascunde, in caz de nevoie, corespunzand celor 3 etape parcurse, pe care trebuie sa le las in urma urgent. nu stiu cat de urat suna, dar as vrea sa fac bani, cu ajutorul carora sa pot trasa noi linii de siguranta, de cunoastere (profil de scriitor de jurnale). din cauza asta, am din ce in ce mai putin chef sa aranjez ce scriu pe-aici, din cauza asta mi-e aproape imposibil sa comunic. e cel mai obositor sa comunici sub presiunea despartirii :)

cabinele de proba

cabinele de proba fac bine. nu observi nici spatiul stramt, care in mod normal ar trebui sa-ti dea senzatia de sufocare si singuratate, nici lumina oribila si nici muzica de obicei cretina, care se aude din difuzoarele marilor magazine. starea de bine n-are legatura cu consumul. in 90 la suta din cazuri nu-ti cumperi nimic - aprox 45 la suta din cauza ca pur si simplu nu-ti permiti si 45 la suta din cauza ca hainele nu-ti vin bine. poate are legatura cu separarea de viermuiala de la rafturi si de indiscretia din privirile tembele ale vanzatoarelor, desi faptul ca esti "atenta" la asta nu te face nici pe tine prea inteligenta. cabinele de proba sunt adevarate refugii in lumea hidoasa a mall-urilor, in lumea hidoasa a micilor magazine, insirate de-a lungul unei strazi comerciale, in care prezenta "umana" devine mai agasanta ca niciodata. poate are legatura cu faptul ca te simti putin alta (scopul este pana la urma sa te costumezi) sau dimpotriva cu faptul ca te simti din ce in ce mai mult tu insati (cand e vorba de haine care ti se potrivesc la modul obsesiv). poate te fac sa te simti bine pentru ca te fac sa te subliniezi din ce in ce mai mult, pt ca fac legatura intre adolescenta si fragila maturitate, borne intre care nu ti-a pasat deloc cum te imbraci. poate pentru ca actiunea din interiorul cabinelor de proba nu e una esentiala iti provoaca placere. cabinele de proba sunt insa singurele care fac bine, pana la urma hainele frumoase fac rau. cu cat esti mai atent impachetat, cu atat esti mai constient si cu atat urca greata. cu atat mai mult te simti un obiect care nu-ti apartine. cu atat mai mult esti fragil si singur. cu cat iti acoperi mai bine defectele cu atat creste tristetea. cu cat iti accentuezi mai mult ochii cu atat creste nebunia. nu e vorba despre frumusete. exista copii frumosi si adolescenti frumosi (am fost si un copil frumos si o adolescenta frumoasa sau cel putin asa cred si cel mai important e ce cred oricum), dar nu exista femei si nici barbati la 30 de ani frumosi. femeiel si barbatii la treizeci de ani pot fi si frumosi si urati daca vor si asta ii face sa nu fie nicium. nu ma refer la vreo chestie spirituala,

ma refer pur si simplu la efort. stiti foarte bine la ce ma refer, nu la moralitate. nu am mai vazut niciun film suficient de bun

nu am mai citit nicio carte suficient de importanta

nu am mai descoperit nicio piesa care sa-mi placa f mult

nu am mai fost demult preocupata de alte forme de arta

si imi pare rau.
imi pare rau si pentru faptul ca as fi vrut sa spun mult mai mult cu postul asta

dar n-am energie

asa cum ati observat ca n-am energie nici sa vbesc.

dar ma simt f bine :)

recomandare

:)

30

n-o sa fiu aici pe 29

asa ca o sa postez de astazi cele doua papusi pe care vreau sa vi le fac cadou

de ziua mea

love them both

si asta sorry nimic nou, mi s-a parut deplasat

x

il inchisesem pt ca nu prea stiu inca ce vreau sa fac cu el
poate o sa ia alta forma, o sa vad
pt cine m-a intrebat ...

diana said

diana geacar (2:28 PM): * ability to make commitments;* enjoyment of intimacy;* skills as a team player—without need to compete with the leader;* willingness to seek the opinions and advice of others;* ability to promote interpersonal harmony;* thoughtfulness and consideration for others; and,* willingness to self-correct in response to criticism.

diana a zis ca eu sunt asta de mai sus si eu am zis doamne ce perfecta sunt si dup-aia m-am intristat :) si dup-aia m-am corectat in gand ce perfecta vreau sa fiu :) si dup-aia m-am gandit la diavolita si m-am gandit ce perfecta e de fapt si ea pentru ca nu e decat ras sarcastic dar nu vrea sa pedepseasca oamenii, ci numai sa se detaseze de ei uneori poate :) si dup-aia m-am gandit doamne ce m-am inmuiat :)

tocmai am facut un quiz pe facebook:

Cristina completed the quiz "Which literary vampire are you?" with the result Lestat de Lioncourt.
You are at heart a spoiled child. You use your power to have a good time and you don't care who you hurt... HA!!!!

probabil acum ar trebui s-o pun pe diana sa faca un test sa afle cat de bine isi cunoaste prietena :d

si nu-mi mai scrieti pe mess si nici pe mail scrieti aici cand aveti ceva de zis pliz

The Knife - One hit

catch me :p
i'm running out of life...

30 de zile

hah ha ha ha :d

Serphonic - Orchestronic

o piesa pt voi din inima mea deocamdata rece ca gheata

no more blurting out stuff

imi place fff mult fotografia asta. sa dati click pe ea...
hmmm, o sa ma uit la ea toata ziua :p

autorul e mikkel gerken

the hidden battle for control

:) summer blythe

mergem la mare nsi ne urcam pe crestele muntilor ne vedem cu prietenii de care ne place f mult :) citim carti, romane mai precis :p, fiindka suntem in vacantza si nu ne mai intereseaza asa de tare "cum e viatza" si depresia creste creste dar intr-un loc insorit si e orbita de atata lumina si siderata de-atata caldura :p si scriem (clarificam) si desenam (oribil :d) si dansam cu prietenele in second life :p

nu suntem nici atat de veseli dar nici atat de tristi

simptom. exista un punct in care ti se pare ca te limpezesti. in care ti se pare ca inteligenta ta sclipeste. ca ai inteles totul si puterile it sunt nebanuite. toti ceilalti devin atunci mai putin inteligenti si paranoici :) de fapt, reteaua pulseaza continuu, inteligenta se misca prin venele ei, le umfla si le plesneste, nu esti decat un punct fix traversat de inteligenta. un punct in grup, pe care-l iubesti. singuratatea si inteligenta traverseaza grupul, e simplu :)

summer music, bad girls because bored (not quite riot grrrls though :p) girls more like in some poetry :p ; the music of the moment though natasha khan and florence

Radiohead - In Limbo/Pasolini Teorema

teorema (pier paolo pasolini) este printre ultimele carti pe care le-am citit. initial am vrut sa postez un link la o parte din film de pe youtube, dar era in italiana si am renuntat. cartea e aparuta la polirom, si o recomand. poemele sunt superbe, mi-au placut mult. in rest, mi-ar fi placut sa se mentina in stilul de la inceput, f dur, colturos, arid, cu ideologia iesind prin pielea textului ca un schelet metalic, mi-ar fi placut mult sa ramana asa, cu tot cu personajele alea amarate ca niste arhetipuri. din pacate, structura devine hibdrida, textul devine artsy, poemele (chiar daca superbe) contribuie si ele la asta mult, asa cum sunt inserate acolo etc. imi place si cum totul este distrus prin totul (la nivel ideologic, cum ideologiile ies unele prin altele, desi stim ca in cazul lui pasolini nu e chiar asa).

tot recent - sarah waters, veghea (the night watch in original), eram curioasa de cand am citit fragmentul din granta mai demult s-o citesc, dar abia acum am reusit. si m-a cam dezamagit. e decenta, e corecta, e ok, dar din cauza asta parca prea plata, dulceaga, nu stiu parca prea multa armonie. imi dau seama ca si din cauza faptului ca povestile sunt toate puse pe fundalul razboiului care face ca multe zbateri altfel frenetice sa devina inutile etc. in fine, o sa mai citesc si altceva de ea inainte sa am hotarasc definitiv

si tp ca tot a fost asa ciudat sa citesc 4 carti extrem de diferite una dupa alta, o s amintesc si de vintila horia - o femeie pentru apocalips, foarte plastica, aproape lirica, dar intunecata, incrancenata ca o balada rock, am pendulat permanent intre placere si plictiseala daca mixajul asta spune ceva

acum citesc istoria unui tinut de verdeata si racoare - radu aldulescu, si imi face placere. ritmul frazelor e nebunesc, dar nu obositor. de fapt, oboseala se insinueaza foarte incet, banuiesc ca asta era si ideea. ma amuz, desi in mod normal nu ma mai atrag romanele cu genul asta de personaje inteligent-mucalite

in rest, vara e innorata si calduroasa, dupa cum vedeti, dispozitia mea se simte ca nu e stralucita, sunt "exigenta", nu se stie cu ce, asta mi se pare mie ca e cuvantul, "exigenta",
dar f bine ca nu mi-a pierit si interesul pt citit si ca am un nou scop pe care sa-l urmaresc cu tenacitate, asa cum trebuie, si anume sa evadez

korine vs. trier

trebuie neaparat sa va uitati la interviul asta cu harmony korine (la toate partile pliz) si imediat dupa la asta cu lars von trier. fiti foarte atenti la ei cum vorbesc. am vazut de cateva ori si m-am topit pur si simplu

x

am citit aseara poze cu zimti (anca mizumschi) si acum vreau neaparat sa stiu daca asa scria si cand a debutat in 93. e f important pentru reconstructia perioadei din capul meu, so daca are cineva rog f frumos vreau si cartea din 93 si pe cea din 95 sau cand era, in orice format

si daca tot suntem la acest capitol am nevoie si de solo de trambulina (marius oprea)
si de bicicleta van gogh de fapt (marel tolcea) si o sa inchei aici capitolul pana nu-mi vin in minte o mie de titluri :D

ieri am recitit tara fetelor (maria banus) pe care mi-am luat-o de la targ
(a fost reeditata de cartile tango si are o coperta neagra cu niste multe inimioare) daca dati de ea cititi-o, sunt chestii f bine scrie acolo :D

tot nu mi-am descarcat filme, pur si simplu n-am rabdare, cred ca mai degraba o sa ies prin oras dupa ce mai dorm cateva zile, poate la mtr sau sau sau... deocamdata ma multumesc cu un peter handke cules de la un anticariat din centru (mi-am mai luat unul si de la targ plus un gombrowicz :D)

mai sunt 67 de zile pana cand o sa am 30 de ani si e numai semidistractiv

mi-am fixat doua lucruri pe care vreau sa le fac next (dar care depind unul de altul, in sensul ca nu le pot face pe-amandoua in acelasi timp, asa ca elementul surpriza nu a fost cu totul eliminat, lucru de altfel cat se poate de normal pt relativisti)

de anul asta mai am o prietena :) (sper ca asta sa nu inseamne ca pana la sfarsitul anului n-o sa mai vina nimeni de care sa-mi placa f mult, sper ca n-am epuizat...) de fapt, s-ar putea sa mai fie si un prieten dar e greu de spus deocamdata :) plus ca m-as mai imprieteni cu inca un tip dar mai intai ar trebui sa-l lamuresc ca de fapt mi se pare un tip ok, ceea ce e greu si ar dura sa ma creada... in fine...

cat despre ce spuneam in post-ul anterior nu era bineinteles decat o gluma proasta :) nu dragostea ci indragostirea e tumoarea noului secol asta e clar si eu nu mai suport indragostirea (pt ca pur si simplu nu mai am nimic de zis despre ea live with it that's all or treat nice humanbeings like anything else)

peste o saptamana ma duc sa dorm la corabia. dani si-a comandat hamac si sper sa ajunga pana atunci. in rest o sa ne ducem pe la dunare, poate ne plimbam putin cu bicicletele etc., poate mai vin si niste prieteni ...

singurele chestii pe care le-am observat cu 30& all sunt urmatoarele: am un apetit urias pt recitit autorii care mi-au placut si tendinta e de a le digera toata opera, de la capat, adica inclusiv (sau mai ales) cu ratarile. lista e lunga deocamdata sunt la V. plus sexton (am deja de cateva luni de la cineva :) complete works) urmeaza imediat hesse plus fundoianu cred o sa mai vad si cu toate celelalte subzista si foucault tot in capitolul premiul cititorului pt opera omnia dar nu la autorii pe care-i preferam eu mai demult. in fine, voi avea timp asa ca am si chef iar planurile care n-au legatura cu cititul nu fac decat sa adauge un plus de complexitate :D

WIRE: Heartbeat (1979)

m-am uitat la control azi (corbijn) e pe youtube, de-acolo mi se trage
sau nu de acolo, sunt in zona aia de mai mult timp deja fiindca nu vreau sa deranjez nimic din structura mea for now...
trebuie sa lamuresc mai multi oameni de mai multe chetsii ca sa scap eu de gunoiul din creier si o s-o fac in postul viitor cat de curand so stay tune you might be interested :)

little happiness

a trebuit azi sa alerg cu diferite treburi prin centru. tocmai ma pregateam sa parcurg in maxima viteza de la parcul cismigiu la universitate, cand inaintea mea a aparut o mama tanara si excesiv de involburata intr-o rochie albastra, cu un pusti de vreo doi-trei ani. pustiul topaia exasperat in incercarea de a ramane agatat de un deget parintesc, cu o sapca galbena aruncata aiurea pe cap, cu tricoul scurt plin de biciclete rasucindu-se pe el in toate directiile, cu pantalonii strambati de atata "mers".

mi-am adus aminte de o alta mama tanara (de data asta o mama nike) care se grabea cu caruciorul, saptamana trecuta la mine in cartier, sa traverseze strada, in timp ce pustiul (sau pustoaica) baga cu nonsalanta din tzeava roiuri intregi de baloane de sapun rozalii, pe deasupra asflatului, numai cu freza usor deranjata de vanticel.
si mi-am adus aminte de dani, care mi-a povestit, dupa furtuna de acum cateva saptamani, cum o batranica se arata extrem de ingrijorata in statie pentru afisele electorale, pe care vantul le sfasia direct pe stalpi: "si noi de unde mai stim acum cu cine mai votam?" a intrebat batranica si s-a hlizit la dani :P micile momente de fericire ale fiecaruia... ale unora in siguratate ale altora in compania necunoscutilor :P
si mi-am mai adus aminte, dar n-am mai avut timp pana la urma, a trebuit sa ma adun, sa repornesc motoarele

mai am oricum de alergat maxim trei zile dupa care voi fi scapat de teza (evenimentul se va intampla joi :)) si o sa mai fie nevoie de mine la targ putin sambata seara cand lanseaza diana, dupa care imi iau concediu si dupa care o sa citesc si o sa-mi prajesc creierul cu filme ca bogdan si poate imi aduce si madi cand se intoarce cartea de care i-am zis (mi-a adus acum o fotografie dintr-un anticariat din amsterdam cu o papusha blythe f frumoasa normal - nu mai pot sa scriu "normal" fara sa ma gandesc la romanul adelei greceanu dar asta e :P)
in foto e tom waits

The Genius Of The Crowd: Charles Bukowski

nothingatall

dani a plecat la munte azi, o sa fiu singura in week-end. una dintre prietenele mele care-si revine foarte frumos dintr-un episod destul de urat s-a mutat aproape, asa ca s-ar putea sa ne vedem, probabil in parc, sa fumam mult undeva pe vreo banca mai ferita de multimea de copii si batrani, o alta prietena pe care am incercat s-o sun pt ca nu ne-am vazut de mai mult de-o luna mi-a trimis mesaj ca nu e in tara si ma suna cand se intoarce, curand a zis, si f bine mi-e dor de ea, o alta prietena m-a invitat pe-afara dar intr-o cu totul alta zona a bucurestiului si nu prea as avea chef sa ies din menajerie, o alta s-a ratacit in reteaua de telecomunicatii, s-ar putea sa ma mut curand poate cand am timp si chef imi fac o selectie dura printre carti, am avut superchef sa ma uit la filme si inca am dar nu stiu de ce nu ma uit. in schimb mi-am descarcat ca adolescentii completeworks la diverse trupe. daca am chef poate ma duc si eu la munte duminica dupa ce lucrez. dar cel mai probabil n-o sa fac nimic o sa citesc o sa pun muzica si o sa fac supercurat o sa vbesc putin la telefon si poate totusi o sa ies in parc sa fumez pe banca ferita de copii si batrani

si va rog foarte mult ascultati asta

corectura

sa pornim de la prezumtia ca exista o logica ale carei premise pot fi dibuite daca...cu atentie. ca exista schema de care altii se plang. pattern-ul in care tot nimeresc prapastia in care tot cad si care-i obsedeaza, desi majoritatea celor care isi dau seama de asta ignora de fapt gaura si se fixeaza cu o gandire si cu niste maini pe deplin sanatoase in iarba viguroasa de deasupra capului. ignorand insa, repetarea schemei ar insemna ca nu e nevoie de mai mult decat de niste psihanalisti cartezieni disciplinati pana la sange ca sa ne repare capul ca pe niste sa zicem boxe
sa zicem ca si schema in care cad eu, pt ca intotdeauna e usor de identificat una,... dar mai bine s-o fac altfel

un culoar lung muzica potolita merg normal poate numai usor simt nevoia sa ma balansez, dar nu prea accentuat, pur si simplu pt ca ma simt bine. din cand in cand culoarul se intersecteaza cu altele si acolo brusc blitzuri de lumina si bucatzi de muzica bruiate, mixaje, sa zicem ca intra un electro/breakbeat pe karma police sau asha ceva si capul meu e prins la mijloc si blitzzrile alea de lumina iti iau cate putin din energie si viata ti se scurge printre degete ca la jocuri

pe dedesubt banda calma si misto merge, camera ramane aprinsa, dar la suprafata nu iese decat o bolboroseala, fragmente de povesti cu sensul distorsionat, cu concluzii trase aiurea si permanent dublate de atentie, care stie foarte bine si care se simte neputincioasa pt ca nu poate sa corecteze imediat

bine, de obicei, reusesc sa imprim macar mutenie scenei, asta ar fi controlul, rup sforile dar nicio voce straina nu ma umple cu prezenta. de obicei da, asa se intampla, dar mai sunt si momente cand se trezeste brusc of revolta si nu mai vreau nimic si pe nimeni nu/mi mai pasa ce se intampla poate sa se intample totul intr/o zi de ce nu sa stric tot intr/o zi fiindka emotiile pe care nici macar nu le inteleg asa vor. intr-un fel insa sunt constienta si ca fara convulsii nu mi-as intelege pana la urma nici echilibrul

oricum, sunt pe bruiaj si desi mi se pare de cinci ori pe zi ca pot sa ma controlez ca stiu ce am de facut ce tratament sa/mi aplic pur si simplu uneori nu se rezolva cand faci singur pe doctorul. desi ink nu e asa de rau incat sa abandonez

pt ca de ex. pe drum pana la timisoara smabata singura in tren nu foarte multi oameni in vagon la geam cu castile cu cartile pe masuta am prins cea mai frumoasa zi de nu stiu cand. norii erau f jos si densi si nu din aia pufosi si letargici ci energici ca si cum baga cineva din tzeava si totul era verde intens si culoarea se intensifica si mai mult fiindka era nor si nu soare care ar fi poleit patetic si cumva dedublat si au fost campii din alea usor bombate fara niciun copac si fara stalpi de telegraf si cu grau nu galben ci mai mult spre alb si cu cer cu norii foarte jos si energici si dealuri pline de umbra si de fortza si chiar si un curcubeu spre seara care a tinut foarte multe minute si tot spre seara a iesit la fix soarele nu tare ci exact atat cat trebuia ca sa fie lumina fara sa ne orbeasca

si cand am ajuns in gara doi domni pe la 70 de ani in costume inchise la culoare cu cravata, proaspat barbieriti si cu tunsori impecabile au coborat tremurand si agitandu/se foarte mult foarte mult si sfasietor trollerul unei domnisoare cuminti, imbracata modest, care s/ar fi descurcat cu siguranta mult mai bine singura

Nada Surf - "Whose Authority"

piesa e pt dani. evident. ii place f mult videoclipul. evident.
si mie imi place videoclipul si cateva bucatele mici din piesa :D

Xploding Plastix - Kissed By A Kisser

nu mai conteaza intrebarile de ieri, mi-a explicat dani tot. poate sa-mi placa de cine vreau eu oricum in continuare chiar daca nu stiu sa ma port si chiar daca reusesc sa spun fix invers decat intentionez. in fine, o sa stam mai mult pe afara asa cum le sta bine unor oameni care beneficiaza de high positive affectivity plus ca, fiindca am terminat cu teza, in sfarsit, vreau sa ma refugiez in citit o vreme fara alte bruiaje emotional-relationale. soooo, dispar putin, don't worry. just to feed the plant
nu-mi plac decat doua piese, in afara de wrong, de pe albumul depeche, si nici astea foarte mult, dar concertul ar fi fost altceva si inca imi mai pare rau. in fine, nu stiu ce vreau sa zic cu asta :P
ascultati asta, imi place fff mult

Mudhoney - Touch Me I'm Sick

piesa e pt diana, habar nu am daca-si aminteste de ce
filmul e pt mine for research si pt voi - caut tot despre ce ma enerveaza la anii 60-70-80
http://www.ubu.com/film/si.html
de data asta am si o tema pt acasa: de ce de fiecare data cand imi place de cineva si vreau sa fiu friendly reusesc sa fiu proasta? si de ce mi-e mai usor sa ma imprietenesc cu cineva care la inceput nu-mi place?
nu e vba de complexe sau orgolii numai de-ar fi asa usor
daca ajung la vreo concluzie poate o sa scriu si pe blog cine stie, desi asta a devenit asa ... autoiluzionare
oricum, nu e o tema care sa ma dezechilibreze, am senzatia ca am depasit etapa asta (sau poate e vorba numai de o pauza :P). o sa-mi chinui neuronii in schimb

dream obscene

:p

atasamente

a fost o saptamana nebuna de tot, cu foarte multe pe capul meu care-si doreste PAUZA
si pt afisul asta trimisesem 2 fotografii eu si diana, cu noi :p
dar n-a fost usor, probleme tehnice si la mine si la ea
pana la urma sau fotografiile n-au corespuns, ceea ce nu era de neinteles :D, sau n-au ajuns unde trebuie, nu mai conteaza
prima este fotografia pe care o trimisesem eu, dar de pe compul de la tgv al dianei :)
ar fi trebuit sa existe si-un titlu, e cel de mai sus
sper ca si restul lucrurilor care m-au chinuit saptamana asta sa se termine in aceeasi nota subtil amuzanta si mai ales cu bine
si poate o sa ma atasez din nou, candva, si de blog :)

eu sunt un monstru pentru voi

"Eu sunt un monstru pentru voi,
Urzind un dor de vremuri noi,
Şi-n lumea voastră-abia încap...
Dar am să dau curând la cap."

iata o strofa din Bacovia, din poemul Serenada muncitorului - Scantei galbene (1926)
mi-a luminat pur si simplu toata dimineata :p

in rest, dupa cum se vede, sunt intr-o dispozitie ... sa-i zicem neglijenta :d in ultima vreme
am pus piesa aia care pare mai mult parodie, desi e invers, e inceput timid si induiosator
si acum un bacovia la fel de induiosator
sunt in cautare de filme frumoase, asa ca daca ma puteti ajuta va rog
deocamdata rezultatele cautarii mele nu au fost deloc fructuoase si incep sa sufar

si sunt in faza de denial cu concertul depeche

Front 242 - Headhunter

:)

probabil sau improbabil

am urmarit ce s-a scris pe cnn si bbc despre moldova. ciudat cata detasare intervine cand citesti o sursa neimplicata. pentru cei care n-au absolut nicio legatura nici cu moldova nici cu romania si nici cu comunismul, totul devine posibil, nimic nu e probabil sau improbabil.
ultima stire e despre acuzatia lui voronin cum ca romania ar fi implicata. poate, dar daca este implicata este prin reteaua de studenti, care au colegi din basarabia etc. si care sunt inca vii de fapt si nu gandesc in spiritul a "oricum nu se rezolva nimic". asta e o prostie. intotdeauna se rezolva ceva, cat de putin, se misca lucrurile, nu se rastoarna, dar se misca, un milimetru doi trei cinci douazeci. poate cineva acolo sus se gandeste cel putin sa inlocuiasca un comunist cu un comunist luminat si asa or sa apara minimele libertati si apoi comunistul luminat va fi prins in capcana de a nu mai putea face tot ce-i trece prin cap fiindca a intrat deja pe alta logica si trebuie sa pastreze niste aparente si dup-aia iar se vor misca lucrurile etc. sau poate alt zeu de sus prinde chef sa se lupte cu zeul de sus la putere in moldova sau poate sau poate. si asta o spune o persoana foarte plictisita. iar daca e implicata altfel (ceea nu cred si e secundar oricum nu e singura)
dar e adevarat ca e greu sa-ti dai seama ce se intampla si ca probabil adevarul va ramane subteran ca intotdeauna. dar cel putin n-o sa mai creada nimeni ca moldovenii sunt toti comunisti, cum am mai auzit, si cel putin se vede ca tinerii n-au murit. despre ideologii nu vreau sa vorbesc, pentru ca nu ma mai intereseaza acum decat capcana pe care ele o reprezinta. nu ma intereseaza sa fiu nu stiu ce sau sa nu fiu nu stiu ce, doar sa-mi pun intrebari daca intru prea mult pe o anumita logica. niciun sistem nu e perfect, stim asta. de-asta sensul trebuie sa fie spre iesire, mereu.

sper sa se intample ceva in moldova si sper schimbarea sa fie vizibila si sa nu dureze trei zile.

little pain is no pain at all

primvara n-are legatura cu asta, ca sa fie clar.

ma invelesc incet incet inapoi in straturile care pentru mine inseamna identitate, dupa ce m-am prabusit din cauza unei supradoze de empatie, unui puseu de oboseala (stiu ca va plictisesc cu oboseala mea, dar asta e, a existat dintotdeauna si o sa existe intotdeauna, dar sa nu se inteleaga ca e mereu rea, pentru ca uneori e blanda si f buna), unui spatiu prea mic de actiune si de reflectie.

nu conteaza ce-am mai facut, asta e si problema cu blogul asta, aici trebuia sa spun ce-am mai facut, dar de fiecare data cand am starea de scris ma trezesc ca nu mi se pare nimic important. de-aia si suna asa fals si penibil cand ma apuc sa insir chestii, nici macar nu-mi amintesc de fapt atunci, mai mult scot lame din memorie.

asa ca va trebui sa raman la nivelul starilor vagi, sa stiti cand dorm, cand m-am trezit, cand sunt rea, cand sunt buna, cand sunt proasta si cand nu sunt proasta, cand sunt inteleapta si cand nu sunt inteleapta etc.

dimineata m-a surpins vasile, cu care n-am mai vbit demult, de fapt cu nimeni, cand mi-a zis ca scrie poezii. era f devreme, nu stiu exact :) si atunci mi-am dat seama ce bine ma simt dimineata, desi ma plang mereu. cand mi-e inca somn si cald si uneori brusc putin si frig si se trezesc niste emotii asa pur si simplu :)

acum nu mai am timp, merg cu oana sa vad papusi vodoo (via link de la bogdan :)) si dupa o sa ma duc cu dani sa ne cumparam ceva frumos :)

si joi ma duc la timisoara pana saptamana viitoare :) si poate o sa va povestesc, dar numai daca simt, daca nu nu :)

Depeche Mode 'Wrong' Music Video MTV VIVA

cand o sa merg la concert in mai (am biletul safe :D)) o sa fiu la fel ca data trecuta cand am fost, adica o persoana ok, echilibrata si de care o sa-mi placa iar

imnotinhereimnowhere

sau daca puteti sa m-ajutati „caut cîine/ cu 2 boturi/ care să nu fie obligat să tacă/ atunci cînd muşcă“ -(ROLF BOSSERT)

vi-l amintiti, desigur, pe zhang pen- foto

scurt metraje

stiti cum e cand dupa mult timp va intalniti cu multi oameni cunoscuti si vi se pare ca toti au intrat asa, pe logica finala. e limpede adica cine a supravietuit si cine nu.

s-au dezlegat nodurile, s-au topit intrebarile, s-au absorbit convulsiile, s-au indepartat dorintele, care acum nu-si mai au sensul etc.

iti vine atunci sa spui tot timpul ceva de genul ”aha” etc. pt ca nimic nu e mai deconcertant pt tine decat claritatea cu care-i vezi pe ceilalti. dispari pur si simplu in claritatea asta, te orbeste.

ceea ce parea insa logica finala nu e pana la urma, in cele mai multe cazuri, logica finala. e doar o impresie creata de micile schimbari care intervin in fiecare, in timp. MICILE schimbari.

si reincarnarea poate pana la urma sa fie redusa la scara, si poate e vorba tot despre viata asta, nu? daca e numai ce zice diana de 500 de ori pe zi in ultima vreme, adica nu mai mult decat mood swings? :D

am vazut mai multe scurt-metraje, se potrivesc cu starea mea. mi-au placut astea:

adrian sitaru - valuri

radu jude -alexandra

si vreau sa vad si ”cea mai fericita fata din lume” si ”pescuit sportiv”, dar inca n-am

foto e tot de cornell, de fapt colajul (l-am pastrat-o de data trecuta :))

foto

mi-a trimis fotografiile astea bogdan, nu mai stiu exact cand, de curand. sunt de joseph cornell.

pe una dintre ele am adaugat-o eu de fapt, direct de pe net. imi plac in primul rand pentru ca sunt asa naiv-nostalgice. dupa cum mi se pare ca sunt in general colajele, de fapt. o sa-i caut si filmele, sper sa le gasesc.
in rest, avem issues dar incercam sa le rezolvam singuri. imi pare rau ca nu mai pot sa scriu aici deocamdata, dar o iau ca pe un test. si nu sunt isterica si nu inchid .)

Electrocute-I Need A Freak

desi asta nu mai e acum, a fost altadata, mi se pare totusi dragutza :)

update

ieri am stat sase ore la comp la job si dupa am mers acasa si din viteza mi-am insfacat laptopul de pe birou si mi-am agatat bateria de sub birou si m-am dus sa ma infund inca niste ore in biblioteca, dar numai dupa ce mi-am pus esarfa bleu cu buline verzi pe care am parfumat-o f bine inainte, ca sa nu innebunesc din cauza faptului ca sunt asa de lame :D dar dupa a venit dani sa ma ia si dupa ce am mancat pizza pe banca la fantana (oroare!!!!!!!!!!!!!) m-am plimbat cu bicicleta de la universitate pana la drept si n-am lovit pe nimeni si la drept m-am urcat totusi in troleibuz.
si in rest am inceput sa-mi fac freza (m-am tuns iar f scurt) cu gel. si ma uit toata ziua pe net la fractali, dar numai cand nu imi fac datoria. si vreau sa intru intr-un magazin de ceai si mi-e frica fiindca nu stiu ce sa iau :D desi niste recomandari am primit mai demult. si n-am mai fumat de o luna. desi a cumparat dani tutun si a mai facut din cand in cand, dar asta nu inseamna nimic. si mama imi scrie poezii cu soricei si elefanti pe mess. si fratele meu mai mic si-a facut o noua prietena, in caz ca va intereseaza. asta e tot. cred.

cristina plina de fosfor

daca ar fi sa pot sa-mi aleg cum sa scriu despre prietenii mei (dar nu pot fiindca am cureaua slabita la creier si cam joaca-n gol) as scrie numai despre detalii sau chestii nesemnificative. o intreaga constelatie de detalii. as scrie ca x s-a tuns cu breton ca y si-a cumparat multe haine mov ca z pune intotdeauna lapte in ceai ca g are un tic cu esarfa ca h are o problema cu cremuitul mainilor habar nu am acum nu prea sunt setata pe detalii frumoase ca sa se intelega ce vreau. si toate detaliile astea le-as aranja asa intr-un cerc gros si apoi pak as sufla centrifug.
dar de cele mai multe ori nu fac asa. poate fiindca traiesc in secolul XXI care vine imediat dupa secolul XX care, desi unii cred ca a fost pana la urma o intoarcere la umanism, nu a facut decat sa deseneze (prin faimoasele discipline umaniste) oameni abstracti, ca in videoclipurile facute pe computer. niste siluete umplute cu culoare, de preferat ceva fosforescent. daca puteti ganditi-va nu la singuratatea aia care pare asa de personala cu acte si tot de pe stadion ci la multime cu totul, ganditi-va ca daca priviti in acelasi timp sunteti privit si ca, mai ales ca, atunci cand iti atrage cineva atentia pe strada iti atrage atentia mai ales fiindca l/o recunosti. iti seamana. e din aceeasi specie zodie orbita etc. ganditi-va ca sunteti intoleranti. pentru ca sunteti. ca broasca din piept va minte ca de fapt a fost odata printesa si ca pak daca aduci solutia magica iarasi o sa mai fie si bineinteles din cauza asta va feriti de pe-acum sa va amestecati cu multimea
ganditi-va ca marea problema cu inteligenta este ca nu se poate autoevalua. asa cum nu poti sa evaluezi un sistem dinauntrul lui nu-ti poti evalua nici inteligenta (tot un sistem) dinauntrul ei. exista o optiune la camerele foto mai noi sa faci trei fotografii consecutive si ti le lipeste dupa si uite asa vezi cat cuprinzi cu ochii si–n foto. dar nu maimult de 180 de grade totusi
in fine incepusem cu prietenii mei si nu vreau sa spun decat ca nu singuratatea umple silueta care danseaza, ci o dragoste fosforescenta de viata, care nu e satisfacuta, de unde tristetea maxima. asta e problema cu cel mai accelerat secol din istorie. vrem cu totii atat de mult si nu reusim sa obtinem decat foarte putin. asa ca nu mai vorbiti despre singuratate vorbiti despre pofta. (poate fara legatura saptamana trecuta am fost la mnac si inainte sa ajungem la intrarea in muzeu de departe am vazut o coada imensa cateva sute de oameni si nu intelegeam si erau si cateva limuzine in fata cu usile larg deschise si invitau sa te afunzi in piele si sa bei alcool. oamenii erau f organizati, stateau la coada cate doi :D ca la gradinita. dar nu erau totusi de gradinita erau de expo marriage si stateau la coada sa se imbrace frumos)

si tot aici ar trebui sa spun ca daca ar fi sa aleg o tara in care sa ma mut aceea ar fi olanda. fiindca intr-un sondaj recent pe valori umane (familia, religia, prietenii, politica si nu mai stiu ce) in olanda pe primul loc au iesit prietenii. romania avea acelasi procent la religie cu vreo 3, tari arabe :D

si nu stiu de ce sunt trista. asta o sa-mi explicati voi mai tarziu :D de multe ori ma simt chiar fericita (fiindca trebuie sa ne dezobisnuim sa aspiram la marea fericire care e o prostie) gandesc pozitiv stiu pe unde sunt gropile mai mari dinainte si atunci nu prea mai cad in ele (decat asa cand zic hei e timpul sa simti un pik ca n-ai aderenta sa-ti pastrezi mintea libera) si totusi ceva e in cea mai desvarasita neregula in acelasi punct sub piele. daca as fi avut vreo operatie m-as fi gandit ca au uitat foarfeca acolo, dar n-am avut nicio operatie. si nu pot sa zic nici ca e ca un gol si nici ca o rana. seamana cu un hohot de ras masculin sau poate dimpotriva cu momentul de liniste dinaintea unei reglari de conturi (dar intre cine si cine). cu o pereche de ochelari fara lentile

si pentru ca acum am dispozitie trebuie sa va povestesc cum am fost eu prima data la biblioteca orasaneasca in corabia (eram in clasa I) cu prietena mea doina care e si azi prietena mea doina si bibliotecara ne-a lasat dupa ezitari sa ne inscriem, desi paream niste dubioase care nu stiu sa citeasca, si cum mi-am luat legendele olimpului pt copii si credeam ca sunt niste chestii politiste. nu stiu de ce. si mi se pare o poezie ca doina citeste numai agatha christie (doina n-are nicio legatura cu literele etc.) si cum nu mai gaseste in ro si-si cumpara mereu catae 4-5 carti din librariile lumii prin care ajunge si ma gandesc oare agatha christie iti ajunge pt toata viata?
si imi aduc aminte ca am inceput cu madi (cu care ma vad mai incolo) prin clasa a sasea un roman politisit la doua maini. eram intr-un cantonament fiindca eram handbaliste si scriam un capitol eu urmatorul ea etc. pe detectiv il chema alex si cred ca mai am pe undeva carnetelul

si mai trebuie sa zic ca am fost incantata sa gasesc pe un blog manga-anime un comm in care cineva zicea ca a citit fetitza mea si i-a placut :D

si ascult numai deus de doua zile si fac pauza de fetitzeelectrop fiindca nici mcar nu ma pot preface ca am dispozitie

si sa va uitati aici cat timp eu ma concentrez sa ma fac fosforescenta dar nu fix ca omuletii din videoclipuri ci ca iepurasul lui eduardo kac :)

Miss Kittin - Professional Distortion (Cartoon Version)

not not not

UPDATE

implorati-o pe diana aici sa nu-si abandoneze blogul ascultati-l pe vlad aici cititi-l pe dan coman si mergeti la depeche

Interpol

imi plac unele piese de la trupa asta (pe altele le urasc :D. o sa pun azi asta fiindka n-am mai pus de mult timp muzica. seamana foarte foarte bine cu ceva. cine ghiceste cu ce? :D
and, yeah, I m level-headed again :) just too many things to do and needing my precious time to think.

killingtheinside

sunt f dezamăgită azi. sunt om deschis asa ma cred imi place sa am prieteni si am destui dar cred ca e nevoie si de singuratate si de izolare ca sa ai cu adevarat prieteni, ca sa ai ce sa le oferi, de unde sa le oferi caldura si eu stiu sinceritate desi suna penibil
in fine, ma enerveaza rau oamenii care se intalnesc mereu intamplator asa cum se intalnesc cainii si se aduna in cete pe strada
so sorry I don t like you people
o sa ma retrag o vreme in propria-mi densa scarba. o sa ma straduiesc sa ma gandesc mult la oamenii care-mi plac, ca sa ma vindec

karl marx si happybirthday

papusa e pentru diana de ziua ei la multi ani dear :)

cat despre mine corectez altarul pe care l-am ridicat poeziei romane contemporane ha ha ha ha (tot imi vine sa zic ha ha ha ha nu stiu de ce). soooooooooo, o sa-l citez mai bine pe andrei codrescu: ”Sint tintuit pe fruntea ta, Karl Marx, ca un / fulture pe o fustă. / O cale de ieşire e prin sânge / sângele tău.”

de fapt, ca sa fiu si mai rea, il citez si pe nimigean. inlocuiti voi in cap numele: ”nimigean ovidiu / scrie poezii / hai călcaţi pe vârfuri / nu-l treziţi copii”

ne vedem data viitoare, cand o sa fiu blanda si buna si inspumata :D