Wednesday, December 19, 2007

little girls big girls

am tot amanat sa scriu ceva despre cafeneaua erotica de vinerea trecuta, asa cum am amanat mult timp sa scriu despre savarsin sau despre no name fest (raman o defazata, ca sa o citez pe oana, asta e)
e clar ca aman mereu sa vbesc despre orice iesire de genul asta dar aici ar fi prea multe de zis si nu e timp acum
trebuie sa spun mai intai ca mai multe lucruri n-au mers bine. in primul rand proiectul serii s-a tot schimbat pt ca tot m-am speriat de lumina multa si pana la urma am ajuns la o iesire in compania safe a prietenelor de ce nu (iulia balcanas, diana geacar, diana iepure, oana catalina ninu, viviana musa)
si asa m-am hotarat oricum sa nu mai incerc niciodata sa organizez nimic. sa organizeze altii eu numai o sa ajut atat cat pot
si n-au mai mers bine:
iulia nu a mai reusit pana la urma sa ajunga
nu au mai fost proiectii din vina mea nu mai insist
poemul foarte frumos cu dolores care nu e lolita nu l-am mai citit fiindca nu mi-a placut ce solutie gasisem la traducere undeva
o sa-l postez mai jos
n-am mai reusit nu conteaza de ce sa printez poemul pe care mi l-a trimis olga stefan pe mail. o sa-l postez aici
plus ca inainte cu o zi au existat nistediscutii care maibinenarfiexistat dar nuinimicatrecut
diana (geacar) a intarziat venind de la targoviste din cauza ninsorii
diana (geacar) n-a mai reusit nici ea sa printeze poemul cu marilyn scris de anne carson mi-a placut insa foarte mult ca:
noi am fost foarte relaxate si am vbit nu ca altadata (desi poate ar fi fost mai frumos daca eu as fi vbit mai putin :P dar asta e iarasi…) si din public au fost intrebari ok (in afara de unele) dar cele mai multe ok si nu m-am plictisit si nu cred ca s-a plictisit nimeni J

in rest ce mi-a mai placut:mi-a placut ziua in care, singura dupa mult timp, m-am simit pe plusdevitamine si am facut totul imediat si nu am amanat nimic si am iesit singura si m-am plimbat fara sa mai trag de dani :)
nu mi-a placut acasa (la corabia) pt ca a fost fobositor si mi-e mereu frig acolo si am alergat prea mult si m-am intors cu celmaidureroscap si cu ceimaidurerosiochi si ceamaitrista

mi-a placut ziua in care mi-am repetat si am inteles ca e ok sa nu ma iubeasca toatalumea fiindca nici eu nu iubesc pe toata lumea :P
nu mi-a placut ziua in care toata lumea interpreta si reinterpreta totul pt ca nu mi place cand cineva isi schimba tot timpul punctul de vedere chiar daca isi iubesti prietenii si pt ca sufar pt ca ca vreau sa fiu ok si nu sunt ok J tot timpul ok si calma vreau sa fiu si nu sunt pt ca obosesc si devin obtuza si isterica si rea dar nu mai vbesc despre asta. in plus, consum in continuare carti si filme consum povesti si literatura ca sa ma epuizez si ca sa ma indepartez si sa fie totul frumos
nu trebuia sa postez acum nu avem starea necesara dar asta e de ce sa nu postez si cand nu am starea necesara
olga stefan
organza prose/cronica anului 2006

te-ai oprit în prag şi m-ai privit lung.
am ştiut atunci că orice femeie scăpată din braţele tale va fi un om liber că orice cuţit împlântat în carnea ta şi-ar sărbători eliberarea din strânsoarea muşchilor din sângele ăla treaz ca o băutură spumoasă

de acum înainte libertatea ta e libertatea unui cuţit hotărât să ucidă. o compresă cu oţet pe rana deschisă cu cheia întrebărilor ca astea întrebări frivole şi împopoţonate standuri meli melo în creierul meu.
de acum înainte corpul meu îţi refuză intrările şi ieşirile. sunt un sufleur sub scena pe care-ţi fabrici talente şi măşti nesuferite, îţi spun lucruri care nu încap în creierul tău. şi botinele tale stârnesc praf. şi frumuseţea ta trece ca un cărucior încărcat cu baxuri de cola. te voi cumpăra bucată cu bucată. te voi consuma cu plăcere.
*
mi-am programat viitorul ca pe o vizită la dentist
o să stau cu gura căscată o să scuip când trebuie o să tac când trebuie.
mi-am programat viitorul ca pe prăbuşirea unui turn
o să dau la porci şi la vite o să împrăştiu mătasea broaştei prin eleştee o să fug de tine şi de darla de sărutul vostru de întrebările tale. mă gândesc foarte rar la ce-o să fie vara viitoare. probez sandale care să mă jeneze până la lacrimi. mi-e frică de benzile cu ceară rece. mi-e frică de darla care te mângâie pe spate şi-mi povesteşte despre pregătirile voastre pentru paşti
lumea-i plină de artiste ca tine, dar
la lumea-ţi aşteaptă ofertele speciale, darla
seri gri ca nişte virgule omise
seri gri ca ponchoul elipsoidal de pe umerii fetelor mâncate de molii
*şi acum să fim serioşi: la început fiecare pierdere e un motiv de spaimă şi sufocare, ţi se înfige în nas ca un belciug atât de mare că ţi-ar fi imposibil să-l porţi şi să respiri în acelaşi timp. apoi simţi cum te îneci de-atâta viaţă, mai groasă şi mult mai densă decât înainte, după cum în ultimele zile de menstruaţie scurgerile îşi pierd fluiditatea, mirosul şi consistenţa de sânge, devenind dulceţuri stricate pe vata imaculată şi, puţin, pe marginea elastică a chilotului.
*când eşti acolo la ea sfârcurile mi se întăresc şi pielea mi se burzuleşte. liniştea care te pierde printre muşchi şi panglici roşii ca de cadou îmi împachetează fanteziile într-un felde celofan foşnitor. când eşti acolo la ea devin o piesă de puzzle în ritualurile nopţii. întors pe dos, corpul meu seamănă cu un pachet primit din străinătate. îl pui pe masă şi-l devorezi.o hunedoară flămândă şi goală se pregăteşte pentru somn. pe patul meu stricat niciun corp nu-şi găseşte odihna şi tot oraşul îmi pare o canapea cu arcele rupte.
*vorbim despre feminitate ca despre un idol păpuşă-cu-creier de care nu îndrăznim să ne apropiem. şi atunci ştii: nimic nu se transformă, totul devine un şerveţel în care ţi-ai suflat nasul sau ai plâns, un lucru întotdeauna egal cu sine, ca fâşiile de hârtie igienică, delimitate „la milimetru”. toate se petrec programatic, simplu, cure de slăbire după sărbători, petreceri cuminţi, între cristale pe care le mânuieşti cu atenţie „nu sunt ale tale şi nu trebuie să le spargi”.
*iar noaptea eşti din nou un bărbat fără complexe, mă ţii de mână şi îmi pari mai fierbinte decât bobina pe care ai făcut ani de-a rândul, în târguri şi pieţe, o vată de zahăr gustoasă, puţin asimetrică, exact ca plăcerile trupeşti atunci când nu mai au niciun fundament, fitile umede, petarde expirate, „nu mai explodează dar cărora le-am presimţit, la un moment dat, potenţialul”
am mâncat mai demult din vata ta pe băţ şi am simţit că toate zaharicalele pe care le-am îngurgitat vreodată, de la 3-4 ani, până la 19, mi s-au întors în stomac vii şi nedigerate, grele ca nişte cătuşe „de amintirea lor nu poţi să scapi mult după ce ţi-ai recăpătat libertatea.”
am gustat mai demult din viaţa ta pe băţ – o straiţă improvizată din fustele sub care bucuria de la 15 ani e doar o beteală oxidată, un himen ferfeliţă. te jupoi pielea unui martir pe care o port în spate, lumea să ştie că eşti o povară.
*şi-apoi e inadmisibil să cred în ceea ce cred: schimburile de impresii, ca nişte haine pentru fiecare moment al zilei, se opresc la câteva schimburi de replici acide. fragilitate&disconfort. darla e maşina asta care-şi schimbă necontenit traseul. darla e camera asta fără temperatură constantă.
eu sunt un troleu plictisit de acelaşi drum. dinspre mine spre tine doar un cuvânt ţinut la rece.
pentru casele vechi şi părăginite ca asta în care-mi ascund stârvul nu s-a inventat încălzire centrală.
*suplă, în rochia de organza, înecata găsită ieri cu creştetul zdrobit de bolovanul pe care altădată femeile îşi duceau covoarele la spălat, opreşte câteva bucăţi de conversaţie şi câteva inimi. ei o poartă pe străzi, descoperită, dreaptă, ca la o procesiune catolică. „să vedem şi să nu facem ca ea”. îţi pun mâna la ochi dar „degetele mele sunt o eşarfă din etamină pe care cineva cosea repede repede cadavrul unei femei despre care nu mai poţi spune dacă a fost frumoasă sau nu
”şi eu, plinuţă, într-o rochie din catifea, un fier de călcat peste lenjeria ta fină, un aluat pe care îl masacrezi cu forme din metal şi cuţite inoxidabile. şi eu, confidenta perfectă pentru o păpuşă-rebut căreia nu i se închid ochii. şi eu, prietena ta cea mai bună.
Kim Morrissey
Last Night in the Hammock

Last night in the hammock
he called me "Lolita"
playing hand over hand over hand

No. My name is Dolores,
age twelvegrade six, size three
my friends call me Dolly

Lie still little apple pie sweet
your name from now on is Lolita
leg over leg over leg
and you need your cheeks pinched
like a pie crust
pressed downtwo fingers two fingers two

Just a prick and she's done
says my mother and purses her lips
peering into her mirror
as she puts on her eyes
Dumpy Dolly

My name is Dolores

My friends call me Dolly, but
My name's really Dolores

My name is Dolores, age twelve

Thursday, November 29, 2007

polka dots


postez in fiecare zi ca disperata :P

stiu eu care e cauza, dar ma abtin sa comentez deocamdata

oricum nu vreau decat sa pun o foto cu o artista japoneza - yayoi kusama, care imi place mult mult mult pt ca vine fix cu combinatia aia de care am mai vbit de surescitare (prin culori puternice, luminoase, agresive dar si vesele) si apolinic, detasare (prin geometrie, regula, disciplina etc.) care iti paralizeaza orice reactie, pentru ca reactiile se polarizeaza magnetic si se anuleaza si atunci "nu stii daca sa razi, sa devii trist sau pur si simplu sa ...zambesti" - ce penibil ma citez singura
dar nu-i asa nu-i asa e mai usor :P si nu-i asa ce daca sunt penibila ce daca
se vede deja am avut cateva zile (multe) de calm si liniste si de ce nu la urma urmei fericire si acum ceva incepe iar sa miste sa impinga sa se arunce sa loveasca sa forteze si o sa zambesc atotstiutor si dupa o sa ranjesc si dupa o sa rad isteric si dupa o sa tac dracului si iar or sa fie zile frumoase minunate Fericite)
imi infund in continuare carti si filme si imagini in cap la maxim la refuz dar nu mai functioneaza si nici makar nu mai am chef sa vbesc despre asta
oricum ultima carte citita m-a dezamagit si era si recomandare si ce trist
va las pe voi umbrelor care rataciti pe blogul meu pt ca sunt atat de singura incat abia niste umbre si nici umbrele
pun link la site :)
si am uitat sa spun ca foto de la postul anterior trebuie marite altfel efect zero ca de obicei am uitat ce era mai important ...

Wednesday, November 28, 2007

fotografii metabolice








de data asta pun numai cateva fotografii de la corabia de acum cateva saptamani :)


acolo e intotdeauna mai frig din cauza umezelii din cauza Dunarii si oasele reci ma fac sa ma simt usor pierduta si ma mai simt asa si pt ca orasul arata ca o gradinita parasita,

dar totusi gradinita dar totusi parasita ...


nu mai am nimic de adaugat deocamdata: creieri incinsi ameteala darkside ...

Sunday, November 25, 2007

plastilina


e cald si bine afara si eu sunt la job cu fereastra larg deschisa si tocmai mi-am desfacut o portocala :)

de fapt am scris numai randul de sus la job acum sunt acasa si miroase a vopsea - de la calorifer si a cafea si nu mai e cald si bine nici atunci nu era dar mi s-a parut

ei bine am fost la targ. si a fost asa: in jurul meu haos. din haos apareau cand si cand fete cunoscute. si toate mi se pareau Prietenoase numai pentru ca erau cunoscute. as putea spune ca la targul asta n-am surprins in multime niciun Dusman. si totusi diana zice ca erau mai Multi dar nu i-am vazut eu fiindca aveau toti capetele infipte prin nisip :P

la intrare se vindeau magneti din aia de care am zis ca mi-a cumparat maica-mea si s-a improprietarit si diana cu unu asa ca am scrasnit si am scrasnit si am scrasnit in palme pana cand un domn de la standul universitatii aurel vlaicu din arad - unde ne lasasem noi hainele fiindca acolo era si standul lui vasile - m-a invatat sa ma joc mai frumos cu magnetii si anume sa-i arunc in sus si asa i-am tot scrasnit de atunci incolo prin aer si straluceau :)

in rest am vbit cu mai multa lume asa cum mi-am propus - fff putin si fff atent :) - diferenta a fost ca de data asta a fost usor fiindca eu de fapt nu sunt o persoana chiar asa de isterica pe cat multi au crezut si mai cred :)

m-am intalnit cu diana (iepure) si florin de doua ori in viteza n-am vbit absolut deloc

am vbit cu bogdan (lipcanu) despre comunism si cum am ratat sa facem bani din muzee cu tema asta. mi-am adus aminte cu ocazia asta ca am vazut cu dani ca a disparut circul foamei de la sebastian

a aparut antologia de la savirsin si e foarte frumoasa. sus e coperta. dar poate o sa pun alt post pt asta

duminica am fost cu dani sa cumpar bomboane de ciocolata si am ramas fascinata la raftul pt copii de cutiile de creta colorata si pana la urma dani mi-a luat plastilina, pentru ca a zis ca n-am ce face cu creta colorata. dar o sa ma gandesc eu ce sa fac cu ea si o sa-mi iau. n-am reusit inca sa produc nimic dragut din plastilina, dar cum reusesc o sa pun fotografie :)

oana si cristi erau cu Pana mea si cristi are planuri mari a scris si pe blog uitati-va

aseara am vazut surf's up, desene animate cu pinguini surferi si mi s-a facut dor de vara si de inot

citesc in continuare jurnalul lui kafka, dar numai cateva pagini pe zi pt ca mai mult e obositor si ar fi ca si cum n-as citi
am abandonat christina domestica - pur si simplu nu am rabdare sa urmaresc povestea cu extraterestii si americanii si romanii si Conspiratiile. ma simt ca atunci demult cand nu-mi placea foarte tare jules verne (adika nu asa de tare cum le placea baietilor) si era frustrant. dar nu abandonez de tot inca

zilele astea nu prea am avut timp de citit de fapt...

am primit leapsa de la catalina si acum trebuie sa fac o lista mai jos cu ce anume imi doresc de craciun :)

1. imi doresc, nu conteaza ordinea, niste ghetute de lac sau cel putin ghetutele alea rosii pe care le-am vazut ieri si care erau fff dragute si pe care le-as transforma in fetis imediat

2. vreau un laptop fiindca si mie si lui dani ne place sa stam muuuuuuuuuuult conectati :D


3. imi doresc sa aranjeze mosul peste noapte casa pe care ne-am luat-o la corabia si sa ne ducem acolo si Prietenii si sa fie foarte frumos, desi mi-ar placea si s-o aranjam noi :P

4. as vrea sa primesc toate cartile de care am nevoie ca sa nu mai fie nevoie sa merg la biblioteca

5. vreau un i-pod nou-nout stralucitor

6. vreau multi ciorapi colorati :D

7. as mai avea nevoie de un raft si de un dulap si de loc unde sa le pun

8. as vrea o papusa blythe :)

9. un lupo si carnet fara sa mai fac scoala :P

10. o motocicleta pentru dani de care vrea el

si ma mai gandesc :P

leapsa mai departe oanei, lui cristi :D si iuliei :P


aaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!!!!

si cica s-a redeschis clubul literar si cica merge si f bine pt cine vrea sa activeze si f bine si pt cine vrea sa vada numai cum activeaza altii ca mine pt ca mie de fapt mi-e frica de club :P

Tuesday, November 20, 2007

amintiri din casa mortilor


nu fac nimic, adica vad filme, citesc si ma conversez de cate ori am ocazia cu Prietenii :P asa ca o sa ma agat de ce pot

asadar am citit ( o iau de undeva nu neaparat de unde am ramas, fiindca evident ca nu mai stiu unde am ramas) amintiri din casa mortilor. cele mai multe pagini in tramvaiul condamnatilor, cu osanditi cu creiere spalate pretutindeni in jurul meu
si a fost foarte trist, fiindca osanditii lui dostoievski visau foarte frumos la libertate, pe cand osanditii din zilele noastre nici macar nu-si dau seama cat de putin liberi sunt :P oricum, cartea am savurat-o :)

in seara in care am parasit siberia, diana (g) mi-a trimis sms: "ninge in lume" :P

in mod absolut intamplator (mi-a pasat-o oana) dupa dostoiveski am citit o carte despre marilyn monroe - marilyn pe divan (semnata michel schneider, psihanalist, aparuta evident la editura 3)
cartea e scrisa intr-un stil destul de pretios, cu pusee de patetism, dulceaga si cam trasa de par (defectul comun al sedintelor terapeutice, daca imi permit si imi permit :P)
m-am amuzat totusi reasambland piesele inductoare de isterie si imagine si invers imagine si isterie de pe platourile de filmare din anii 60, si m-am amuzat cu hiperinterpretarile, hipercrizele, hiperdezechilibrele :) desi cartea ar trebui sa fie in esenta trista si desi de cateva ori chiar m-am intristat.
nu cred ca imi pare rau ca am citit-o :D

mai demult am citit breakfast at tiffany's a lui capote, cu o holly golighty ajustata, marturiseste autorul insusi, dupa marilyn, buna prietena a lui capote in real life (e complicat sa vbesti de real life in contextul asta, dar...)
iar lately am citit other voices, other rooms a lui capote si harper lee sa ucizi o pasare cantatoare, ambele cu copii :P
in cartea lui capote, dupa marturisirea autorului, idabel este inspirata de prietena lui din copilarie, harper, iar in cartea lui lee, apare personajul dill, inspirat de capote as a child
asa ca m-am gandit, (invartindu-ma prin anii 60 si astea nefiind singurele experiente din zona bineinteles) ca, daca as vrea, as putea lasa memoria sa asimileze in centrul ei multe multe elemente alogene si atunci ar fi foarte usor sa fac sa dispara real life. oricum, deocamdata nu vreau asta :)

am citit bukowski, povestiri despre nebunia obisnuita, despre care nu mai pot sa vorbesc (too much bukowski in the past probabil), dar distractiv a fost ca dupa, absolut fara premeditare, mi-au cazut in mana povestirile din calendar ale lui brecht :P
sooo... de la morala renuntarii la morala la caps Morala :D

am mai citit muriel spark - dra brodie in floarea varstei, o tanara profesoara in floarea varstei care 'crestea' complet niste copile
dra brodie, asta trebuie sa pun, era fasci-nata de fasci-sti, pt ca erau Barbati si visa la clonarea umana (de altfel armatele fasciste in pasul lor candentat puteau fi, din anumite unghiuri, asimilate unor armate de clone)
in fine, de fapt in carte nu e vba de clone explicit numai ca dra viseaza sa farmece pe vecie un anumit domn Artist (fasci-stii erau si ei mari amatori de arta!) prin intermediul drelor pe care le creste
pt ca ea o sa treaca la un mom dat de floarea varstei si drele or sa ajunga la floarea varstei si atunci se preda stafeta. de altfel, Artistul surprinde totul pe panza, fiindca toate cele cinci copile iau pe panza infatisarea maestrei lor

siiiiiiii am citit gombrowicz, pornografie si trans-atlantic, mai demult am citit cosmos si imi place fff mult gombrowicz si recomand la toata lumea
si cu ocazia asta recomand si henry reed, pe care l-am citit cu diana (g) care a tradus ceva din el si pt cei care vor ironie si auto-ironie la maxim recomand din trans-atlantic portretul homosexualului gustavo si poemul lui reed psychological warfare, care e pe net, tot cu homosexuali :P

acum citesc christina domestica si vanatorii de suflete a lui cimpoesu, dar mai astept pana sa zic ceva si urmeaza jurnalul lui kafka pe care mi l-a adus dani saptamana trecuta si pe care l-am rasfoit deja putin si care o sa ma obsedeze fiindca kafka era la randul lui obsedat de corp :)

la capitolul poezie: age sex location a cosminei morosan, sora exacta a lui iulian tanase, obiectele oranj a lui tudor cretu, si tatuaje (recitire) a lui mihai vakulovski
anne carson compulsiv (lectura dubla cu diana (g)), adrienne rich mai putin, richard brautigan (!) si audre lorde
la poezie n-o sa comentez nici acum nici altadata aici :) poate o sa spun numai de ce nu comentez

la capitolul filme:

shock to the system - ron oliver, 2006 - the gay issue
intrebarea principala m-a nedumerit: daca nu regreta, indiferent cat de fericit e la un moment dat, un tip gay, ca e gay, fiindca ma rog, fiindca e ... mai complicat in viata?
m-am simtit de parca m-ar intreba cineva daca nu regret ca nu sunt f bogata sa travel peste tot si sa fac ce vreau eu? :D

munich - steven spielberg, 2005 - the paletina issue

filmul a aratat clar ca ne distrugem unii pe altii punct si nu a inclinat balanta in nicio parte, asa ca e genul de film bun de folosit ca material didactic :)


europa - lars von trier, 1991- the post-war germany issue
nu comentez, o sa comentez altadata
daaaaaaaaaaaaar, ca orice (sau aproape orice) film al lui trier merita vazut :)

ask the dust - robert towne, 2006, adaptarea dupa cartea lui john fante pe care n-am citit-o, de data asta un siropel, the mexican issue
no comment

am vazut doua filme ciudatele - the bothersome man -jens lien, 2006 (un tip care nu se adapteaza intr-o lume fara sentimente in care toti ceilalti (sau aproape toti) par sa se adapteze perfect si mai mult par sa fie Fericiti, desi evident n-are cum sa existe acolo Fericire)
filmul merita vazut, situatiile tragic-comice sunt puse in scena minunat - pur si simplu nu te hotarasti daca sa razi, sa plangi sau...pur si simplu sa zambesti :D



I heart Huckabees - david o. russel, 2004 - film care n-a reusit decat sa ma faca sa ma blochez pe coincidente, sau mai degraba sa ma blochez impotriva coincidentelor, desi poate e bine ca m-am blocat asa, mai reduc nivelul de paranoia din cap :P

ideea filmului nu e de fapt rea si cateva scene sunt pur si simplu delicioase (cum ar fi cea cu balonul), dar nu m-as hotari daca sa-l recomand trecand peste nemultumiri sau pur si simplu sa nu-l recomand

paris je t'aime - olivier assayas si frederic auburtin, 2006, filmul postmodern prin excelenta, fragmentat, o multime de povesti de dragoste, dar nu din alea numai intre un barbat si o femeie si nu numai dragoste din aia cand e vorba intr-adevar de un barbat si o femeie

il recomand :)


city of the lost children, al doilea proiect comun marc caro- jean-pierre jeunet , dupa delicatessen, mie mi-au placut mult amandoua si le recomand

sunt genul de filme in care accentul e pus pe imagine si pe efect ci-ne-ma-to-gra-fic :)


in plus m-am mai enervat din cauza Romaniei care nu mai scapa de complexul M i o r i t a si mi-am promis ca atunci cand o sa ma fac eu mare o sa dau in cap :P

m-am intrebat daca sunt intr-adevar criminalii in serie atat de inteligenti, fiindca in ciuda strategiilor complicate si a modului in care reusesc sa pacaleasca Societatea puterea lor vine pana la urma din frica pe care o inspira si frica o inspira nu prin puterea inteligentei ci cu ajutorul Cutitului

o sa revin asupra subiectului....

mama mi-a cumparat o jucarie, doi magneti, si am devenit dependenta :)

saptamana asta e targul de carte - unde or sa fie multe carti cativa Prieteni si cativa Dusmani
"deosebitele" diana si cristina or sa intre pe poarta vineri la ora 15 :)

postarea asta e ingrozitor de luuuuunga stiu, dar trebuia sa fie asa pt ca am vrut o postare demonstrativa, in care sa se vada cu cata grija stau eu in capul meu :) si vine si ca o razbunare pt ca postarea de data trecuta e cumplit de dezechilibrata, fiindca am vrut neaparat sa fiu relaxata - inceputul e absolut penibil :)
foto e bineinteles de la corabia :)

Tuesday, November 13, 2007

no name


am pus un post despre savirsin, care a fost mai demult, iar acum o sa pun un post despre no name fest. ca de obicei la catva timp dupa...
m-am dus fara chef. pt ca mi-e mereu frig, pt ca nu ma simteam deloc bine, pt ca stiam ca n-o sa ma pot opri din fumat. ..
pt ca pur si simplu ma simteam de parca as fi avut tot spatele lovit si fruntea placata cu plumb
asa ca...inainte sa cobor „in „underground” am sunat-o pe diana (iepure) in speranta ca ea si florin sunt deja jos si asa m-as fi putut ascunde intre ei
erau pe drum asa ca pana la urma am intrat si m-am asezat singura la o masa in antreul „salii de festivitati” cu un pachet de tigari inca nedesfacut si un santal foarte rece de portocale
curand a venit alina (cu care n-am vbit aproape deloc toata seara pt ca nu eram in stare) si au venit si diana si florin si ca bonus si cu catalina
ne-am asezat intr-un colt
a venit curand si oana
si a mai trecut pe-acolo inca foarte multa lume
si am fumat foarte mult si am baut santal si cafea

mi-a placut: mi-a placut ca a fost multa lumea (nu pt mine, pt festival mi-a placut asta), mi-a placut ca am stat acolo unde imi place cel mai mult sa stau in club a, mi-a placut ca am ras la momentul tiuk (mihai vakulovski si mitos micleusanu au fost excelenti) si mi-a placut melciclopedia lui iulian tanase :P
nu mi-a placut: DE MINE

Thursday, November 8, 2007

a fost bine



jurnal
blogul asta seamana tot mai mult cu un jurnal fals. adica genul ala de jurnal fabricat pe benzile de productie ale memoriei. asta in loc de justificarea obisnuita, aia cu n-am mai scris de nu stiu cand pentru ca...
dar nu conteaza, mi-am zis eu, cel putin acum am inteles ca in memorie poti foarte bine, dupa ce sapi, sa dai de apele limpezi ale viitorului
si daca tot am zis de jurnal imi las aici un intro sa-mi aduc aminte sa pun un post mai tarziu cu doua jurnale care m-au obsedat – jurnalul virginiei woolf, pe care l-am citit intr-o toamna la munte. am stat atunci cu bunica-mea intr-o camera de hotel 3 saptamani. eu cu ea si cu o geanta plina cu carti. cand am ajuns totul era de un verde prafuit, acelasi oriunde priveai, iar cand am plecat nu mai era nimic: o goliciune isterica vag mascata de o voaleta de ceata.
al doilea jurnal care m-a obsedat a fost jurnalul lui tolstoi, pe care l-am citit in camera mea la bucuresti, in timp ce tocmai traversam in varful degetelor o perioada de acalmie dupa una complet isterica, cand si eu imi promiteam, evident, sa ma perfectionez, sa tai in carne si sa slefuiesc cu pila de unghii asperitatile de pe creier. macar as fi obtinut un efect de stralucire :P


cateva zile
am traversat cateva zile tandre, cu ochii aburiti la fereastra, cu genunchii lipiti de calorifer sau ascunsa sub fulare voluminoase, cu spatele drept (pentru ca verticalitatea elibereaza) pe strazi moi, lucioase, serpuitoare...
a fost bine. a fost cald, a fost simplu, a fost complet.

savirsin
am fost in septembrie anul asta la savirsin. a fost foarte bine la savirsin, „a fost frumoooooooooos” cum zice john (partene) in incheierea scurtului jurnal (din nr. 3 pana mea, unde aparem mai multi doritori de a impartasi si altora experienta din septembrie –adica bogdan (cretu), diana (geacar), vasile (leac), miruna (vlada) marin (malaicu-hondrari), bogdan (lipcanu) si john si eu
am ajuns acolo inchisa intr-un cocon de neincredere, intr-o cochilie pufoasa imbibata bine in sucul meu propriu, pentru ca nimic nu trebuia sa ajunga ...
eram pregatita sa visez o saptamana intreaga, sa stau in capul meu, cu abtibilduri sidefate lipite de la bun inceput pe retina. si asa a si fost, intr-un fel. numai ca in final n-am stat in capul meu pentru ca am fost nevoita s-o fac, ci pentru ca era bine acolo...

imediat dupa ce ne-am intors, diana a facut un blog unde a postat fotografii (e la linkuri - savirsin). ieri a postat si patru filmulete :) cu john (partene) si marin (malaicu-hondrari), cu ocazia desantului lor la euridice, desant pe care nici eu nici diana nu am reusit sa-l aclamam din tribune (eu prinsa in chingi grele de birou si ea in autoexil (diana o sa zambeasca) la tgv, in camera ei. de-acolo se vede o parcare cu garaje aliniate frumos (stiu eu :P)
chiar in timp ce baietii citeau la euridice, am gasit intamplator pe net memorialul de la savirisn in varianta lui stefan (manasia), aparut in tribuna si diana a pus link pe blog
in zilele urmatoare o sa mai puna si alte filmulete etc.
iar la targ o sa vina vasile cu antologia de la savirsin :P

foto e tot de la corabia :)
p.s. intr-un post anterior spuneam ca diana s-a tuns si ca m-a anuntat ca e f. frumoasa. ei bine, de cand s-a tuns, diana n-a mai iesit din casa :)

Friday, October 26, 2007

sunt singura pe blog pot sa si urlu :P







am zis ca pun foto de la corabia iata

tema de astazi : flori


data viitoare o sa fac o lista cu carti cu copii si o sa zic si de ce :P si o sa mai pun foto

Wednesday, October 17, 2007

o sa fie frumos


ieri am avut o zi f frumoasa :) cu partile ei mai proaste, dar a fost totusi o zi frumoasa. n-am facut nimic special, numai ca la un moment dat totul parea sa curga asa liber pe langa mine; flux de caldura care nu avea neaparat legatura cu mine, dar puteam sa intind mana :)
n-am mai scris nimic de mult timp pentru ca nici nu prea am avut ce sa scriu, care sa nu ma tradeze si sa nu tradeze pe nimeni...
acum insa sunt intr-o dispozitie speciala :P
asa ca o sa ma concentrez sa spun ce-am mai facut
n-am mai vazut filme, dar am descarcat si o sa vad. am filme cu copii :P
am citit pobby si dingan - ben rice pt ca mi-a zis di. sa citesc si a fost f dragutza. tot cu copii :P o poveste narata de un baietzel despre o fetitza care avea doi prieteni imaginari si despre cum lumea poate sa creada uneori mai mult in ce nu e decat in ce e, desi asta nu e cine stie ce noutate. oricum, a fost dragutza cartea si mi-a prins bine.
si acum citesc alte glasuri, alte incaperi si tot cu copii desi nu mai era nevoie sa precizez

inainte am mai citit din miller si am citit foamea lui hamsun. adika am citit despre foame si despre delir si despre altfel de foame si altfel de delir. m-a impresionat mai mult hamsun trebuie s-o spun pt ca ma rog n-avea nimic de-a face cu gandirea aia a lui santoasa din alte carti si m-a surprins si pt ca e o carte f fragila si f puternica in acelasi timp. si mai e scrisa si inainte de XX.

si am mai citit intr-o zi poeme din epistole pentru camelia ale lui r.vancu si am mai citit tot in ziua aia poemele cuiva dar e secret nu pt ca vreau eu sa fie secret
dar trebuia sa spun pentru ca trebuie sa spun tot :)

in alta zi m-am plimbat prin bucuresti via http://bukresh.blogspot.net/ si m-am distrat cu stencilurile http://www.2020.ro/ de fapt m-am distrat numai cu unele cu altele nu. mi-a placut un fluture mare alb pe fond verde cel mai mult cred dar si altele

in alta zi am cautat papusi pt ca n-o mai facusem de nu mai stiu cand.
am fost la d. si l-am adormit pe n. cu ocazia asta povestindu-i despre lupii care traiesc in padure si care nu sunt cu adevarat rai dar care sunt platiti sa se prefaca rai atunci cand rad la radio in masina :P

di. se duce sa se tunda azi si n-o sa se vopseasca deocamdata :) dar o sa se vopseasca mai inkolo. poate o sa ma vopsesc si eu pt ca nu, nu m-am vopsit inka.

am mancat pui cu ananas de ziua lui r. la un restaurant chinezesc si eu si r. si a fost f dulce si ne-a parut cam rau dar a fost bun totusi :) a fost si mancare si desert 2 in 1 :P

mi-am cumpara chestii si si dani si-a cumparat chestii :) am fost acasa si ma duc si vineri acasa si o sa fie frumos pt ca maica-mea a fost premiata si e bucuroasa si pt ca de data asta o sa fie aparatul foto incarcat si o sa fac poze nu ca data trecuta. o sa fac poze cu orasul meu cat o gradinitza si or sa iasa f frumoase. am fotografiat si data trecuta dar f putin: un caine, doi biciclisti, firele de curent, salcia intrand in niste butoaie ruginite o sa le arat poate candva...
in alta zi am ascultat metric si m-am uitat la niste poze cu emily haines.

si foto aia cu pantofiorii mei de lac care e mai jos o sa fie pe coperta antologiei de la savirsin. poate o sa pun candva coperta :)
si maine o sa ies cu dani sa ne intalnim cu m. si saptamana viitoare ma intalnesc cu da. si o sa fie totul intotdeauna foarte bine pt ca asa vreau eu :P

si am tot zis ca ma duc la animest si tot nu m-am dus pt ca inka am multe tampenii de facut si sunt imprashtiata si uneori si pierd timpul pt ca mi-e sila :D
dar o sa vad oricum filmele :)


si de-acum inkolo ca sa nu mai fac pauza asa de mare o sa transcriu din cartzi si o sa pun foto dar nu asa reci si impersonale si o sa fie un blog f frumos :P

di. m-a anuntzat acum ca s-a intors de la tuns si ca e f frumoasa :)

Wednesday, October 3, 2007

f putin si f atent

gata nu mai sunt paranoica. sunt cuminte si linistita :) nu vrea nimeni sa-mi faca rau pt ca toata lumea are si alta treaba :P
am trecut si de criza de ieri in care ma gandeam ca nu sunt in stare sa fiu open pe propriul meu blog si ca nu sunt in stare sa am blogul meu "de om" ca sa preiau expresia cuiva
sunt intr-o capsula a timpului acum asa ca nu ma atinge nicio criza :)
renunt si la distilarea prin sakura si prin fetitza si vbesc direct sau macar incerc.
de fapt n-o sa vbesc bineinteles direct despre mine, o sa vbesc despre filme si despre foto si despre carti probabil, dar cel putin o sa vbesc eu.
am vazut zilele trecute numai filme cu vise si twisted memory :) si acum o sa vad filme de burton si filme japoneze cu fiinte fragile :)
am inceput sa vbesc mai putin ca primii pasi in viata f putin si f atent :) asta mai demult am inceput...
vbesc mai mult cu diana pt ca pot sa fac echilibristica si e ok daca fac echilibristica
si cu dani, dar asta e altceva nu intra aici :)
acum o sa trec repede la filme:
am vazut zilele astea mulholland dr despre care s-a vbit mult la savirsin / si da au fost cateva faze f mishto, dar nu m-a tulburat peste masura filmul. atunci imediat n-am avut nicio recatie si deja incepeam sa cred ca e ceva wrong cu mine, din moment ce toata lumea fusese impresionata. dar poate ca nu a avut asa mare impact si pt ca, e ciudat sa spun asta, imi era destul de familiar. figurile lumina cadrele ruperile de ritm si de story. sau poate simt eu prea mult nevoia sa ies total din cadru. scena cu SILENCIO mi-a placut ff mult.
am mai vazut the I inside, care a fost ok, in afara de final, f previzibil. desi banuiesc ca era pe logica aia in care e ok sa fie previzibil, pt ca e vba de limpezire.
am revazut fear and lothing in las vegas. il vazusem mai demult. si a fost ok, in afara de momentele in care gilliam a simti nevoia sa faca filozofia narcomanului si care era asa o filozofie de cool...
si si requiem for a dream despre care nu vreau sa spun decat ca dani a descarcat muzica si am ascultat a doua zi toata dimineata :)
si am vrut sa descarc 4 luni 3 sapt si 2 zile si am descarcat examen. au mai patit-o si altii...in fine, l-am vazut pana la capat daca tot m-am apucat...
si acum o sa vad un film vechi dupa un scenariu de robbe-grillet si cred ca asta o sa fie ok. cel putin mult mai mishto decat cartile. am vazut deja secvente :D
acum o sa mai vbesc putin cu diana si o sa merg acasa
zilele astea o sa mai pun niste fotografii de data asta nu atat de reci ...

Monday, October 1, 2007

cold eye






foto: sakura



sakura are tendinta sa devina f paranoica zilele astea asa ca se abtine sa scrie ceva
oricum e ok ca makar shtie ca paranoicilor li se intampla pana la urma Raul pt ca ei singuri il provoaca
in fine, o sa mai posteze foto :)



Friday, September 28, 2007

invisible



pantofiorii sakurei la savirsin :P
foto bogdan lipcanu

Monday, September 24, 2007

eu nu am mai scris nimic


eu nu am mai scris nimic
dar, sper sa conteze, am facut o fotografie :P
sau ma rog eu am comandat-o si am prelucrat-o
si am si citit cartea din foto, dar despre asta o sa va vobesc putin mai tarziu...

in rest...inca nu m-am vopsit, nu mi-am mai cumparat nimic, nu am mai vazut niciun film, nu prea am mai iesit cu prietenii, nu prea am mai stat de vorba pe messenger, nu prea m-a mai enervat nimeni, nu prea mi-am mai construit trupul si sufletul, am mai ascultat muzica, nu prea m-am mai plimbat, am baut in continuare multa cafea

de fapt textul asta este numai un test sau un
pre-text
asa ca nu mai continuu

Sunday, September 9, 2007

Thursday, September 6, 2007

plasticandplush

mi s-a intamplat o sga data sa vreau neparat sa-mi fac o prietena. adica sa vreau neparat sa conving pe cineva sa-mi devina prietena. sa conving ca merit, ca sunt ok etc. nu-mi dau seama exact, dar probabil cam asta era ideea... si a fost unul dintre cele mai penibile episoade prin care mi-am aratat vreodata fatza de hartie ca protagonista. pt ca nu mi-a iesit. azi am renuntat oficial. nu mai vreau sa-mi fii prietena, bine? nu mai vreau eu. pentru ca am obosit. pt ca nu mai vreau sa conving pe nimeni ca sunt ok. pentru ca nu e ok sa vrei sa convingi pe cineva ca esti ok...etc. imi mai permit luxul de a fi patetica in postarea asta si dup-aia gata.
si nu m-am jucat niciodata cu papusile. am mintit. cand aveam sapte ani ai mei m-au dus la cinema. rula genul ala de film splatter care-nu-era-pt-copii. am retinut o sga imagine. un hol lung cu perdele de voal, care tremurau usor dansate de vant, si in spatele lor o gramada de manechine spanzurate de niste sfori. din loc in loc era spanzurata si cate o papusa de carne. urasc perdelele de voal si stiu, sunt convinsa, ca tu ai perdele de voal acasa. si ai mei mi-au cumparat o papusa mare cu parul rosu (pe care am urat-o pt ca era vulgara) si o blonda cu parul scurt si cret (pe care am urat-o pentru ca nu avea personalitate).
mi-am cumparat tenisi. sunt cu patratele ca uniforma de comunista mica si rosii! am dat pe ei treisutecincizecidemii si asta nu inseamna ca sunt artista. m-am tuns la coafor cu treisutecincizecidemii si dup-aia m-am dus si m-am finisat acasa, in baie. inca nu mi-am vopsit parul si inca nu vreau sa-l vopsesc.
mi-am cumparat o rochita de dantela neagra pe care o s-o port candva cu pantofiorii de lac si cu un sacou negru si dintr-un material tare (o sa-mi cumpar si sacou) si asta nu inseamna ca sunt deprimata. pentru ca nu sunt. am o prietena blonda o prietena snoaba o prietena tunsa ca baietii o prietena care nu vrea altceva decat sa se marite si sa faca copii o prietena care sufera cu adevarat din dragoste. am mai multe prietene. imi place sa ma vad cu fiecare separat si sa vbim inclusiv kkturi.
cred ca imi sunt si ele prietene pentru ca pe toate le cunosc deja de multi ani si ne vedem cat putem noi de des si nu ma simt cu ele ca straina.
n-am mai citit nimic mishto. sunt infundata cu o chestie pe care nu vreau sa o amintesc si nu prea mai am timp. am inceput yann martel viata lui pi si probabil o s-o citesc desi ma enerveaza inca de la inceput pt ca vrea sa ma convinga ca animalelor le e mai bine la zoo pentru ca au hrana la nas regulat si fara efort ca si oamenii carora le e mai bine acum decat cand erau primitivi fiindca au apa la bot si mancare la magazin si masina de spalat. dar eu ma incapatanez sa cred ca nu mi-ar placea sa ma inchida cineva undeva, chiar si in puf si cu totul la bot. nu ca as fi o militanta pentru drepturile animalelor. pentru ca nu sunt in general o militanta. exista o explicatie si pt asta bineinteles.
dani a plecat in seara asta la munte. pe langa echipamentul obisnuit si-a luat la el o saltea de apa, de plastic, foarte portocalie, sa doarma pe ea. eu nu m-am dus pt ca nu am timp si nici nu vreau sa tin pasul cu el pana pe culmi.
am vrut sa alerg si sa alerg si sa alerg si sa fac sport si sa ma fac perfecta. adica puternica. adica straina. am renuntat. m-am insurubat in scaun si scaunul l-am insurubat in podea si ma lupt cu butoanele.
am primit cadou de ziua mea o geanta sport gri metalizat si fumez dunhill gri metalizat si am bricheta gri metalizat cu dungi subtiri negre.
n-am mai scris poezii de cateva luni si imi fierbe creierul si stiu ca o sa scriu toata viata poezii si as vrea in schimb sa fac filmulete si nu stiu sa fac. si as vrea sa stiu sa desenez si nu stiu.
ascult compulsiv the dresden dolls si desi imi plac de multe ori si versurile de la piese visez la negative.
am mai descoperit un site www.aridolan.com. l-am pus la linkuri. e si o poza mai jos tot de-acolo.
pana data viitoare plasticandplush doll wish you ...

Wednesday, August 29, 2007

28


fetitza a intins mana si a apucat de par papusha, a tras-o afara. acum stau si se privesc. fetitza e imbracata intr-o fusta rosie, papusha e de plastic...

Monday, August 20, 2007

Wednesday, August 15, 2007

codeine

sus - papusa cu care desenezi
jos - the d.g. doll


Wednesday, August 1, 2007

craiasa zapezilor


azi sunt furioasă. de obicei sunt o persoană cuminte. I B E H A V E. din cand in cand insa frustrarile se mixeaza in stomac natural si-mi da acid pe gura
prima tinta sunt eu si, ca sa nu cumva sa ies din cliseu, cei mai apropiati mie. ii spal ritualic din cap pana in picioare in perifraze si vitriol. dupa care lipesc in background o hartie albastra si astept sa iasa soarele si sa zboare porumbei albi si sa vina cineva cu flori :D
si cand ma apuca asa de tare agitatiacarefacerau derulez de la capt

cand eram pitica, adica pana pe la 7 ani, am stat la bunici. nu prea am amintiri cu ai mei de-atunci, dar stiu bine ca aveau o lada verde. si dup-aia o dacie crem. am niste parinti mai speciali, care uitau sa aduca cadouri si dulciuri la copii, asa ca nu faceam vreo legatura intre ei si ceva cat de cat. lumea lor nu ma interesa si nici ei nu ma interesau prea mult.

tata s-a facut inginer agronom. mama a dat la medicina si n-a intrat si dup-aia i-a fost toata viata frica sa mearga la doctori pentru ca nu intelege. s-a facut si ea tot inginer agronom. pe la 40 de ani au dat amandoi la drept. asa era moda. tata n-a intrat pentru ca era director si nu avea timp sa-nvete. mama era cat pe ce sa intre dar a luat nota mica la economie politica. si asta a fost...

in perioada aia nu-mi placeau desenele animate. desene animate egal singuratate. toti copiii se duc sa caste gura la televizor si sakura ramane singura la joaca. si lumea intreaga intra in pieptul ei. impinsa cu forta de peisajul complet alb de dincolo. si acolo inauntru se mută sakura si se joaca in pieptul ei si dup-aia in capul ei si nu e bine cand te joci in capul tau.
acum ma uit la desene animate. rar si la televizor. pentru ca acum ma intereseaza in mod egal si oamenii vii si oamenii desenati. totusi, instinctiv dau sonorul f incet. ca doar sakura stie sa se protejeze
nu ma jucam nici cu papusile. in primul rand pentru că aveam papusi absolut imbecile si, in al doilea rand, pentru ca nu-mi placea sa fiu fata.

ascultam discuri de vinil. craiasa zapezilor si lorelai erau favorite. in prima poveste printesa era sechestrata intr-un castel de apa inghetata, iar in cea de-a doua trona in mijlocul marii si il astepta pe print, care nu ajungea pentru ca tata-imparatul apelor il ineca in spume toxice.

si mai ascultam opereta. am incercat de cateva ori sa ascult si muzica foarte fina. ma intindeam pe canapea si strangeam ochii pana-mi dadeau lacrimile…atunci mi-am dat seama că n-o sa fiu niciodata fina enough.

imi era bineinteles frică de intuneric. si evident ca spuneam toata ziua poezii. preferata mea a fost ”bivolul si cotofana.” imi amintesc numai ca era vorba despre ”un bivol mare, negru, fioros” :P si cam atat…

chiar daca imi era frica de intuneric si de mers prin cimitir si sila de serpi si de broaste ma dadeam viteaza pentru ca nu vroiam sa fiu fata.

la 7 ani m-am dus la scoala la oras. aveam parinti frumosi, asa ca pe partea asta n-a fost nicio chestie. si eu am vrut tot timpul sa fiu frumoasa. mi-a iesit pana acum de vreo cateva ori:
- prima data m-am imbracat complet in negru m-am facut cu mult negru la ochi eram vopsita negru albastrui si tunsa scurt si stateam langa statuie in piata orasului. avand in vedere ca orasul se numea corabia si era pe dunare ma simteam ca o pasare neagra. tus negru imi curgea in firicele tot mai puternice prin furtunase spre inima.
- a doua oara eram o pasare cu capul negru si penajul verde fosforescent. ciorapii groşi verde deschis subţiau picioarele şi le imprimau cumva un uşor tremurat
- retsul datilor nu mai conteaza pentru ca stiu ca nu am fost cu adevarat frumoasa pentru ca ma simteam frumoasa si imi era si bine.


in general nu m-am simtit frumoasa pentru ca:
- am crescut cu multi baieti in preajma si baietii imi povesteau ca fetele sunt proaste si eu nu vroiam sa fiu o fata proasta asa ca nu eram fata eram baiat
- dup-aia a fost deja tarziu. am inceput să am ochii obosiţi. si am capatat niste cearcane nu dramatice dar seci si urate


pana pe la 16 ani imi placea sa povestesc ca imi bagam unghiile in pamant sa scot cartofi :D pentru ca mi le bagam in primul rand pentru ca asta era adevarul si pentru ca nu eram ca fetele de la oras. sa fii ca fetele de la oras era rau :P fetele de la oras erau proaste. si erau proastea pur si simplu pentru ca le placea sa se mentina fete.

de la 14 ani am inceput sa fiu obsedata sa am foarte multi prieteni si toti sa se inteleaga bine intre ei si sa fie foarte frumos. nu mi-a trecut niciodata desi...
...tot de la 14 ani am inceput sa fiu obsedata ca nu sunt suficient de interesanta si am inceput sa ma plimb singura si sa pretind ca sunt altfel. m-am plimbat atat de mult singura si am pretins atat de mult timp ca sunt altfel incat pana la urma a fost adevarat.

cand m-am facut mai mare am plecat sa locuiesc in mareleorasincanueuropeanbucuresti. acolo mi-am dat seama din nou ca sunt proasta, independent insa de conditia de femeie. si era normal sa fie asa dupa ce sari ciclul primar si liceul si de la gradinita te duci direct la facultate. pentru ca vasul (corabia) era o gradinita numai cu putin mai complicata ca sistem.

ultima carte pe care am citit-o a fost alice, la saucisse. mi-a adus-o oana din fr. ceva din colectia nouvelle litterature a nu stiu carei edituri. n-am chef sa caut :P a costat 3.50 euro. era despre o femeie foarte frumoasa care, dupa ce la indemnul tatalui devine gentila cu barbatii, se ingrasa foarte mult, pentru ca in ultimele pagini sa se transforme intr-un carnat la propriu...
gata pt azi



Tuesday, July 24, 2007

CUT THROUGH



sakura a scris numai despre copii şi despre bătrâni...sakura n-ar trebui să mai scrie un timp.


cine scrie acum? I dO nOt knOw.

cut through...

Friday, July 20, 2007

for immediate release


la un moment dat mi-am propus să atac toate liniile de forţă care ar fi putut induce în creierul meu ideea de construcţie a unei fetiţe. pentru că nu e vorba bineînţeles de o simplă recuperare a uneia sau mai multora dintre fetiţele împachetate în matrioska de azi. în matrioska la vedere
şi mi-am propus asta cu toate că nu-mi plac şi refuz de obicei acele disecări oarbe ale propriului creier eratic pentru aflarea unor adevăruri absolute despre sine. pentru mine aşa ceva nu există. căutarea în sine (ca scop imediat) înseamnă distorsiune, modificare, şi creaţie de fapt, şi aşa ceva mi-e inutil. în afară de contextul în care vreau să fac artă bineînţeles. şi atunci singura soluţie este embolia. interdicţia şi deschiderea.
în plus căutarea asta e în mod obligatoriu o regresiune. căutarea ia înfăţişarea speranţei din „să nu mă părăseşti” a lui ishiguro. cu cât o gonflezi mai mult, cu atât înţelegi mai puţin. pentru că lipsa de înţelegere este o condiţie obligatorie pentru speranţă...
aşadar, mai degrabă cheful de joacă m-a împins să-mi propun aşa ceva. numai că, la prima decompresie, am abandonat investigaţiile
o să reiau aici pe scurt acele hinturi anterioare, posibile declicuri care au dus la construcţia fetiţei. şi probabil blogul ăsta o să arate ca jurnalul unui orb. în care frazele mai mult se desenează decât se scriu. se intersectează şi se aşează unele peste altele. un gen de struţo-cămilă, palimpsest cu fraze zburătoare ca omuleţii lui chagall

primul fir conductor spre fetiţă era cel trasând linia între frontul libertăţii absolute şi frontul încartiruirii absolute. fetiţa e liberă de responsabilitatea imediată a comportamentului ei. cam aşa suna. cu alte cuvinte, era vorba despre libertatea de a nu te controla, de a nu fi tot timpul sufocat de incapacitatea de a comunica exact ce vrei să comunici şi de teama că vei fi înţeles greşit. unei fetiţe i se trece cu vederea. pentru că ea e la vârsta la care este permis să nu ştii să comunici.

prin tideland mi-am oferit un alt fir. capsula oferită de imaginaţie. şi de ce era nevoie să fie un copil pentru a obţine protecţia asta? pentru că imaginaţia adulţilor suferă de ecolalie. în afară de cazul în care adultul este "bolnav" etc. dar de fapt deja nu mai e vorba de un adult...şi mai era nevoie de un copil, pentru că numai un copil este capabil să forţeze decorul imaginaţiei...sa iasă din decor ca truman. sau un adult bolnav...

al treilea fir ducea la un personaj pe care de fapt eu l-am considerat foarte multă vreme personaj şi pe care acum îl consider un clişeu - freud. şi dacă găsim şi în zona asta un motiv, atunci probabil fetiţa nu a fost căutată, ci ea a fost aşa aici dintotdeauna. nu a fost vorba de o regresiune. ci de un blocaj. egal cu sine. şi eu ştiu că fetiţa, aşa cum e, nu a fost aici dintotdeauna şi că, de fapt, nici nu prea mai e. q.e.d.

o altă explicaţie posibilă, pe care încă n-am dat-o, ar fi că incursiunea în anime, superjucăriile secolului XX, ASIMO, the-freaky-japanese-robot-child, roboţii din Coreea de Sud (http://news.nationalgeographic.com/news/2006/09/060906-robots_2.html), piesele lui michael marshall etc., m-a blocat. şi blocajul este de foarte multe ori creator. în cele din urmă, după combustie, creator.

ar mai fi desigur explicaţia unei proiecţii pe hârtie a unei fetiţe care ar fi trebuit să fie proiectată de fapt în carne. rezultatul pe hârtie al unei cenestezii explozive. dar nu e nici asta. de ce nu, o să văd mai târziu, mai clar.
şi aşa am "încheiat" şi cercul jocului ăsta deocamdată. pentru că farmecul unui jurnal, fie el şi cvasi-, este că rămâne mereu deschis
link nou, just for immediate fun : http://www.220.ro/Paranoia_Doll-content3542.html

Wednesday, July 4, 2007

Îi e teamă Madonnei de bătrâneţe?

în primul rând titlul nu are nicio legătură cu postarea. aşa cum nu prea avea legătură nici cu articolul din kudika feel sexy :P deasupra căruia trona...dar are totuşi relevanţa lui. aici, nu în kudika. feel sexy.


am citit de curând Povestea târfelor mele triste (Gabriel Garcia Marquez). şi m-am enervat. în primul rând pentru că asta era prima carte citită după ce încheiasem o nouă sesiune lecturi-obligatorii şi e cumplit să deschizi gura larg pt aer proaspăt şi să bagi noxe. şi în al doilea rând pt că am avut tot timpul senzaţia că citesc dintr-un manuscris. al unui tip pedant şi calofil. în comparaţie cu un veac de singurătate, marquez din povestea târfelor mele triste pare un kafka care anexează note şi paranteze.

story
un să-i-zicem-tip de 90 de ani se hotărăşte chiar în noaptea dinaintea împlinirii onorabilei vârste să apeleze la o veche cunoştinţă de-a lui, patroană de bordel, pentru a-i face rost de o virgină. bineînţeles, nu se întâmplă mare lucru. copila doarme sau se preface că doarme lăsându-se mângâiată (ideea vine, mărturisit, via kawabata, des citat de altfel printre sud-americani, mari amatori de fecioare narcotizate :P vezi si Laura Restrepo de ex.)
şi înfloreşte o mare dragoste.. ici colo sunt presărate floricele electrice (flashuri inductoare în memoria bătrânului, un împătimit al curvelor întreaga viaţă. dar să ne înţelegem, nu un casanova, nu un seducător, ci un plătitor. chestie care spune deja multe). în fine, urmează o oarecare intrigă, iar finalul ne dă speranţe că tipul o să mai trăiască fericit pe puţin vreo zece ani.
cartea e ratată. în primul rând prin seninătatea cu care e spusă povestea (parcă pt a preveni căderea în clişeu, cu patetismul vârstei and all). în plus, mai bate şi un uşor aer anecdotic…

mai mult decât cartea însă, m-a intrigat tema bătrânului sexuat. şi mi-am dat seama că sufăr de intoleranţă. în general nu-mi plac bătrânii. în sensul că nu nu-mi place să-i privesc, să-i ating, să-i ştiu în preajmă. bănuiesc că nu sunt singura. îmi dau seama că asta ţine în primul rând de o acutizare a sentimentului căderii în carne. şi totuşi nu sunt incapabilă de afectivitate pt bătrâni. de afectivitate de tip non-sexual evident.
mă pot aşadar ascunde în proximitatea bătrânilor în vorbe şi poveşti. ceea ce voi detesta până la capăt însă vor fi bătrânii sexuaţi. bătrânii cu pofte. cu albuşul de ou pe bărbie. cu contactul pus. ca bătrânul lui Marquez, ca al lui Tanizaki etc. şi până la urmă ca nu-încă-foarte-bătrânul-dar-aproape Daniel al lui Houellebecq…la fel cum nu mă va înduioşa niciodată, cum nu voi putea niciodată înfrânge repulsia, în faţa unui bătrân alcoolic…indiferent de câte filme şi poveşti voi construi în jurul scenei…pur şi simplu creierul mi-e tras în seringă şi capul rămâne gol şi trupul abandonat în convulsii… şi nu mi-e milă. chiar dacă uneori am senzaţia că îmi e milă. nu îmi e.
sakura nu-şi pune o problemă etică, asta trebuie să fie clar în final…atât. pt că nu prea are chef de concluzii.

Friday, June 29, 2007

nightmare eyes


sakura a pus un link, strangedolls, care nu trebuie ratat
papusi via olga
foto e de-acolo

Thursday, June 21, 2007

perfect deschis. perfect inchis


fetitza o sa dispara cateva zile. asta ca sa previn eventualele semne de intrebare. s-a trezit intr-o dimineata si si-a dat seama cat e de obosita. asa ca s-a hotarat sa plece pentru cateva zile intr-o excursie. undeva, intr-o tara in care nu mai exista papusi. pentru ca papusile devin din ce in ce mai zgomotoase si mai nesuferite. imprumuta trasaturile oamenilor si deseneaza in jocurile lor viitorul. si nu e bine cand cineva deseneaza viitorul.

in fine, fetitza nu mai e.


o sa se trezeasca in schimb in acelasi pat in fiecare dimineata sakura.


dragi prieteni,

de cateva zile stau inchisa in casa. si asa am ajuns sa-mi dau seama ca nu mi-am pierdut de fapt memoria, ci numai memoria afectiva. pentru ca altfel stiu cum sa ma strecor printre lucruri. chiar daca nu-mi amintesc de ele, stiu sa ma feresc sa nu ma lovesc. si e vorba in mod sigur de mai mult decat de un simplu instinct de conservare.


acum am sa incerc sa va vorbesc despre prietenii mei. sa va vorbesc asadar la unii de altii. in felul asta poate am sa-mi recapat memoria afectiva si atunci n-am sa mai arunc asupra fetitei toata incarcatura asta care o roade pe dinauntru. pentru ca fetitza este o fetitza pe care am inventat-o eu tarziu ca sa-i fac pe ceilalti sa creada ca sunt o persoana normala. o persoana cu memorie adica. si am fortat-o sa se joace cu papusi stricate. cu papusi gaunoase. cu papusi rele. cu papusi cu baterie. si am fortat-o sa stea intr-o casa de papusi. si in loc de familie i-am dat un tata-papusa, cu niste ochelari de soare mari maronii, o mama papusa cu par sintetic auriu, o bunica papusa cu ochi de sticla azurii un frate papusa etc.


dar acum a obosit. chiar daca am inventat-o de la inceput a crescut repede. intotdeauna uitam cat de repede cresc copiii. chiar si atunci cand avem memorie.


so...



prietena nr. 1

vrea sa fie totul perfect. vrea sa fie totul corect. dar vrea mai degraba ca tu sa fii perfect. ca tu sa fii corect. si daca nu vei demonstra asta ea va tacea si va tacea si va tacea. si sakura crede ca nu e bine asa.



prietenul nr. 2

(numerele nu conteaza bineinteles ca ierarhie ci numai ca serie)

e singur. si spune ca e singur. si imi spune mie ca e singur. si spune tuturor ca e singur. si asta inseamna ca nu vrea sa fie singur. adica e vorba de o singuratate falsa. e vorba de lipsa de saturatie. atat. sau de discutii intelectuale which I hate. pentru ca asa devii cel mai singur. cu siguranta singur.


prietenul 3.

imparte oamenii in inteligenti si in non-inteligenti. si mie asta mi s-a parut tot timpul o taxonomie falsa. eu as imparti in penibili si non-penibili. in primul rand pentru ca inteligenta e un fluture invizibil. pentru ca nervii tai, oboseala ta, disperarea ta, pot produce o ceata toxica , opacizanta. in schimb penibilul e intotdeauna desavarsit. si mult mai degradant.

intrebarea e pana la urma: poate inteligenta sa salveze penibilul? cei mai multi vor zice ca da. eu nu cred.


deocamdata atat.

oricum am reusit sa raman cu discursul in acelasi con de umbra de sub care incercam sa ies. blogul asta o sa devina unul imposibil. perfect deschis. perfect inchis.

dar nu-i nimic.

va urma


ps. papusa e de-aici


si in creierul meu e direct conectata la ishiguro. si o sa ma mai gandesc la ea

Tuesday, June 12, 2007

smoke-in-g


fetitza o sa vorbeasca din ce in ce mai putin despre oameni. pana n-o sa mai vorbeasca deloc. pentru ca oamenii cred ca daca vorbesti despre ei ca despre oameni ii vrei morti. si fetitza nu-i vrea morti pe oameni. fetitza nu vrea pe nimeni mort.

de cateva zile e pustiu. e ca dupa furtuna. e pustiu si abandonat locul in care traieste fetitza. si mai mult decat frumos. lumina o ridica de la podea cand calca printre lucruri. atat e de frumos.

fetitza o sa vorbeasca despre plamani. si despre plamani. si despre cum cazi in genunchi si aproape ca mori numai pentru ca trece moartea altcuiva pe un pat cu senile. si o sa vorbeasca despre cumintenia care sta la masa si soarbe aerul din jurul fetitzei.

si o sa vorbeasca despre reclamele la virginia slims din anii 70

si o sa danseze cu papushile




Saturday, June 2, 2007

I don't want to grow up


astazi fetitza asculta muzica http://www.youtube.com/watch?v=kzKiqk2iynY
again blythe presented by gina garan


Friday, June 1, 2007

NO SEXUAL SPAM


fetitza nu are mintea prea limpede. fetitza spera sa-si limpezeasca mintea. asa ca scrie.
so...

in seria reasons for...nicio trauma sexuala nu trebuie pusa la baza Dereglarii. pentru ca este vorba despre o dereglare. chiar daca numai una domestica. sau cel putin asa crede fetitza.

trauma sexuala e depasita, e banalizata. fetitza e blazata :P. fetitza crede ca traumele sexuale sunt la fel de otravitoare si de responsabile pentru Dereglare ca si Toate celelalte feluri de traume posibile. si sunt atat de multe traume posibile incat ti-e frica sa nu te plictisesti. sau, ma rog, fetitei ii e frica sa nu se plictiseasca :P sunt traume la tot pasul. asa simte fetitza. de-asta trupul ei se zbate uneori fara motiv. de-asta ochiul ei se inchide uneori brusc ca in fata unei primejdii. si nu exista primejdie. de-asta aerul e concret in jurul ei. pentru ca nu exista primejdie decat poate in inchipuirea fetitzei. Totul e o singura primejdie imposibil de pulverizat. o lunga, monotona, egala cu sine, Primejdie.

dar fetitza n-avea chef sa vorbeasca despre asta.

fetitza are chef sa-si limpezeasca mintea. atat.

si sa-si cumpere o casa. dar nu o casa de papushi. nu o casa pt fetitze. o casa adevarata in care sa nu faca nimic deosebit.

si vrea sa-si cumpere in fiecare zi cate un pestisor. dar asta e o alta problema. nici asta grava. cum nicio problema nu e grava.

cand o sa aiba chef sa vorbeasca fetitza, cand o sa stie dracului sa vbeasca. asa, fara sa-si injecteze inainte creierul cu Tensiune, cand o sa vbeasca ea linistita despe lucruri ca despre ceea ce sunt ele (adica lucruri ca oricare altele), atunci o sa fie un cer de desene animate deasupra.


oricum: NO SEXUAL SPAM.


penny brite dolls today

Thursday, May 24, 2007

fetitza si-a dat seama


fetitza a inteles ca nu exista rew. asa ca o sa intre intr-un proces de reconstructie.

o sa se corecteze.

Wednesday, May 16, 2007

voodoo


pentru astazi doar atat. fetitza ar vrea sa-i faca pe unii sa sufere. sa sufere mult. sa-i stie zdrobiti. vrea sa-i faca sa sufere. dar nu vrea / nu poate sa-i vada suferind :)

Monday, May 14, 2007

jeliza-rose



tideland - directed by terry gilliam, a novel by mitch cullin
fetitza are 12 ani. are patru prietene imaginare - mustique, baby blonde, glitter gal şi sateen lips - personalizate în capetele (care aduc mai degrabă a voodoo dolls) a patru păpuşi. evident detaşarea capului de trup la păpushi funcţionează ca o parabolă pentru desprinderea fetitzei de realitate. pentru autismul fetitzei care nu face deosebirea între un corp viu şi un cadavru.
aici intrăm în grotesc. cadavrul în putrefacţie e grotesc. imaginea fetitzei mângâind cadavrul în putrefacţie e grotescă. şi forţată la un anumit nivel de percepţie. şi totuşi perspectiva asta care ne face să punem eticheta forţat şi excesiv e greşită. cheia e greşită. junkies, overdoses, corp inert (chiar dacă viu - te întrebi ce înseamnă viu). fetitza a trăit tot timpul lângă cadavre. normal că nu face diferenţa.
chiar dacă se plusează cu celelate personaj - a retard and a weirdo, mi se pare justificat. plusul, excesul, închide toate uşile. chiar dacă e previzibil cum au zis mulţi, e bine că e previzibil. nu credem în minuni. numai o minune scotea din previzibil, dar nu credem în minuni.
fetitza va fi pur şi simplu bine. va fi până la urmă safe. va ieşi cu bine. cumva.
previzibilitatea asta e un mod de a-ţi da senzaţia că viaţa merge într-un singur sens. încet, într-un singur sens. în brazil gilliam derulează pe toată durata filmului aceeaşi piesă. e şi aici cam acelaşi lucru.
în rest, nu vreau să spun nimic de ţara minunilor. nimic de alice. jeliza-rose

Wednesday, May 9, 2007

PAPUSHILE NU SUNT URATE

aseara o prietena mi-a zis ca sunt DEPLASATA cu papushile mele, REDUNDANTA cu fetitzele and all si ca PAPUSHILE SUNT URATE.
so
rewind rewind rewind
nu cred ca fetitza e din trecut si gata. fetitza e si din viitor. asha vad eu lucrurile. ruine si copii. asa o sa fie viitorul. nu viitorul imediat though. dar pentru ca or sa fie copii, pt ca humanoizii or sa fie din nou naivi (toti naivi), o sa fie bine la final. :) asa cred eu.
si dup-aia toti or sa faca arta si o sa fie un cer de desene animate deasupra. (iar sunt redundanta:P)
in plus trebuie sa subliniez ca FUNCTIONEZ. fetitza e o prleungire. si prelungirile sunt refugii evident. dar asta nu inseamna ca nu functionez in the real world and all. FUNCTIONEZ.
in plus fetitza nu mai loveste si fuge ca inainte. credeam ca se vede asta. fetita STA. si e infinit mai greu si mai MATUR sa STAI. cu tot corpul concentrat pe verticala.
in fine, e trist.

rewind


ok. imi propun ca de azi incolo sa dau in fiecare zi (sau ma rog aproape in fiecare zi :P) un posibil motiv / cauza pt obsesia mea cu fetitzele :)
primele motive / cauze or sa duca "discutia" intr-o zona boring evident. asta e :P
so...
1. fetitzei i se permite orice. nu poate fi trasa la raspundere pt ca e "mica" :P. si are voie sa se joace. si nu pare ridicol daca se joaca. fetitza poate sa fie naiva. poate sa fie pasiva. poate sa fie calda fara sa fie penibila. poate sa fie rea si sa nu mai conteze. imediat sa nu mai conteze ca a fost rea. fetitza poate sa fie dragalasha fara sa fie "altfel." numai prin simplul fapt ca e fetitza. nu-i trebuie "personalitate." fetitza isi face o mie de prieteni. in fiecare zi alti prieteni.

fetitza poate sa fie autista fara sa para proasta. fetitza poate sa fie retrasa si asta sa nu fie un lucru rau.



fetitza poate sa ierte toate rautatile din lume. sa le ierte imediat. si sa nu para proasta :). fetitza n-are complexe. complexele vor aparea mult mai tarziu.



ok. asta e un motiv fff posibil. pt ca aici e un singur motiv. numai ca atunci trebuie cautat COMPLEXUL care duce la retard. pt ca inainte de fetitza e retard. rewind.



foto e de pe thoughtballoons.blogspot.com


vinyl recomanda o papusha gina garan pt ruslan :P


www.papushaptruslan.com

Saturday, May 5, 2007

fetitza nu e sakura fetitza e ca sakura


fetitza traieshte intr-o lume in care culorile vorbesc. un verde metalizat. un albastru ca dintr-un cer de desene animate cum am mai spus, cum am s-o mai spun. un albastru ca dintr-un cer de desene animate. un verde metalizat etc. fetitza traieshte singura. ii este mai mereu frica de intuneric, de gresheli, de ochiul rece din fatza lcd-ului 19’’TFT LG L1919S-SF 5 MS.

ii este mai mereu frica ca n-ai sa-i mai raspunzi la mail. maine. ii este mai mereu frica ca maine cineva n-o sa-i mai raspunda la mail. ca cineva o sa-i inchida telefonul. ca cineva o sa gaseasca un motiv sa se supere pe ea. ca cineva o va gasi prea stearsa, prea rigida, prea obosita, prea fara motiv obosita, prea inalta prea scunda, prea visatoare prea colorata, prea rece, prea calda: DEPLASATA. alearga. se opreste si respira. isi asculta respiratia. fetitza e ok. isi spune. fetitza e ok. si intr-adevar crede asta. si intr-adevar fetitza a fost intotdeauna ok si nu exista pur si simplul niciun motiv pt care ar trebui sa se schimbe. si da o sa vorbeasca despre ea si despre toate lucrurile care o inconjoara si despre toti oamenii pe care ii iubeste. pentru ca fetitza ii iubeste pe toti. ii iubeshte si pe cei rai. pe cei rai cu ea. au dreptate. fetitza isi trage singura fermoarul si peste barbie si peste ochi si peste frunte. ea se baga singura acolo. de unde sa stie. au dreptate. s-o lase in pace daca ea nu poate. s-o lase singura. ea singura vorbeshte despre ea ca despre o alta.

sakura - in search of own memory to stay alive