fetitza o sa dispara cateva zile. asta ca sa previn eventualele semne de intrebare. s-a trezit intr-o dimineata si si-a dat seama cat e de obosita. asa ca s-a hotarat sa plece pentru cateva zile intr-o excursie. undeva, intr-o tara in care nu mai exista papusi. pentru ca papusile devin din ce in ce mai zgomotoase si mai nesuferite. imprumuta trasaturile oamenilor si deseneaza in jocurile lor viitorul. si nu e bine cand cineva deseneaza viitorul.
in fine, fetitza nu mai e.
o sa se trezeasca in schimb in acelasi pat in fiecare dimineata sakura.
dragi prieteni,
de cateva zile stau inchisa in casa. si asa am ajuns sa-mi dau seama ca nu mi-am pierdut de fapt memoria, ci numai memoria afectiva. pentru ca altfel stiu cum sa ma strecor printre lucruri. chiar daca nu-mi amintesc de ele, stiu sa ma feresc sa nu ma lovesc. si e vorba in mod sigur de mai mult decat de un simplu instinct de conservare.
acum am sa incerc sa va vorbesc despre prietenii mei. sa va vorbesc asadar la unii de altii. in felul asta poate am sa-mi recapat memoria afectiva si atunci n-am sa mai arunc asupra fetitei toata incarcatura asta care o roade pe dinauntru. pentru ca fetitza este o fetitza pe care am inventat-o eu tarziu ca sa-i fac pe ceilalti sa creada ca sunt o persoana normala. o persoana cu memorie adica. si am fortat-o sa se joace cu papusi stricate. cu papusi gaunoase. cu papusi rele. cu papusi cu baterie. si am fortat-o sa stea intr-o casa de papusi. si in loc de familie i-am dat un tata-papusa, cu niste ochelari de soare mari maronii, o mama papusa cu par sintetic auriu, o bunica papusa cu ochi de sticla azurii un frate papusa etc.
dar acum a obosit. chiar daca am inventat-o de la inceput a crescut repede. intotdeauna uitam cat de repede cresc copiii. chiar si atunci cand avem memorie.
so...
prietena nr. 1
vrea sa fie totul perfect. vrea sa fie totul corect. dar vrea mai degraba ca tu sa fii perfect. ca tu sa fii corect. si daca nu vei demonstra asta ea va tacea si va tacea si va tacea. si sakura crede ca nu e bine asa.
prietenul nr. 2
(numerele nu conteaza bineinteles ca ierarhie ci numai ca serie)
e singur. si spune ca e singur. si imi spune mie ca e singur. si spune tuturor ca e singur. si asta inseamna ca nu vrea sa fie singur. adica e vorba de o singuratate falsa. e vorba de lipsa de saturatie. atat. sau de discutii intelectuale which I hate. pentru ca asa devii cel mai singur. cu siguranta singur.
prietenul 3.
imparte oamenii in inteligenti si in non-inteligenti. si mie asta mi s-a parut tot timpul o taxonomie falsa. eu as imparti in penibili si non-penibili. in primul rand pentru ca inteligenta e un fluture invizibil. pentru ca nervii tai, oboseala ta, disperarea ta, pot produce o ceata toxica , opacizanta. in schimb penibilul e intotdeauna desavarsit. si mult mai degradant.
intrebarea e pana la urma: poate inteligenta sa salveze penibilul? cei mai multi vor zice ca da. eu nu cred.
deocamdata atat.
oricum am reusit sa raman cu discursul in acelasi con de umbra de sub care incercam sa ies. blogul asta o sa devina unul imposibil. perfect deschis. perfect inchis.
dar nu-i nimic.
va urma
ps. papusa e de-aici
si in creierul meu e direct conectata la ishiguro. si o sa ma mai gandesc la ea
No comments:
Post a Comment