Wednesday, August 29, 2007

28


fetitza a intins mana si a apucat de par papusha, a tras-o afara. acum stau si se privesc. fetitza e imbracata intr-o fusta rosie, papusha e de plastic...

Monday, August 20, 2007

Wednesday, August 15, 2007

codeine

sus - papusa cu care desenezi
jos - the d.g. doll


Wednesday, August 1, 2007

craiasa zapezilor


azi sunt furioasă. de obicei sunt o persoană cuminte. I B E H A V E. din cand in cand insa frustrarile se mixeaza in stomac natural si-mi da acid pe gura
prima tinta sunt eu si, ca sa nu cumva sa ies din cliseu, cei mai apropiati mie. ii spal ritualic din cap pana in picioare in perifraze si vitriol. dupa care lipesc in background o hartie albastra si astept sa iasa soarele si sa zboare porumbei albi si sa vina cineva cu flori :D
si cand ma apuca asa de tare agitatiacarefacerau derulez de la capt

cand eram pitica, adica pana pe la 7 ani, am stat la bunici. nu prea am amintiri cu ai mei de-atunci, dar stiu bine ca aveau o lada verde. si dup-aia o dacie crem. am niste parinti mai speciali, care uitau sa aduca cadouri si dulciuri la copii, asa ca nu faceam vreo legatura intre ei si ceva cat de cat. lumea lor nu ma interesa si nici ei nu ma interesau prea mult.

tata s-a facut inginer agronom. mama a dat la medicina si n-a intrat si dup-aia i-a fost toata viata frica sa mearga la doctori pentru ca nu intelege. s-a facut si ea tot inginer agronom. pe la 40 de ani au dat amandoi la drept. asa era moda. tata n-a intrat pentru ca era director si nu avea timp sa-nvete. mama era cat pe ce sa intre dar a luat nota mica la economie politica. si asta a fost...

in perioada aia nu-mi placeau desenele animate. desene animate egal singuratate. toti copiii se duc sa caste gura la televizor si sakura ramane singura la joaca. si lumea intreaga intra in pieptul ei. impinsa cu forta de peisajul complet alb de dincolo. si acolo inauntru se mută sakura si se joaca in pieptul ei si dup-aia in capul ei si nu e bine cand te joci in capul tau.
acum ma uit la desene animate. rar si la televizor. pentru ca acum ma intereseaza in mod egal si oamenii vii si oamenii desenati. totusi, instinctiv dau sonorul f incet. ca doar sakura stie sa se protejeze
nu ma jucam nici cu papusile. in primul rand pentru că aveam papusi absolut imbecile si, in al doilea rand, pentru ca nu-mi placea sa fiu fata.

ascultam discuri de vinil. craiasa zapezilor si lorelai erau favorite. in prima poveste printesa era sechestrata intr-un castel de apa inghetata, iar in cea de-a doua trona in mijlocul marii si il astepta pe print, care nu ajungea pentru ca tata-imparatul apelor il ineca in spume toxice.

si mai ascultam opereta. am incercat de cateva ori sa ascult si muzica foarte fina. ma intindeam pe canapea si strangeam ochii pana-mi dadeau lacrimile…atunci mi-am dat seama că n-o sa fiu niciodata fina enough.

imi era bineinteles frică de intuneric. si evident ca spuneam toata ziua poezii. preferata mea a fost ”bivolul si cotofana.” imi amintesc numai ca era vorba despre ”un bivol mare, negru, fioros” :P si cam atat…

chiar daca imi era frica de intuneric si de mers prin cimitir si sila de serpi si de broaste ma dadeam viteaza pentru ca nu vroiam sa fiu fata.

la 7 ani m-am dus la scoala la oras. aveam parinti frumosi, asa ca pe partea asta n-a fost nicio chestie. si eu am vrut tot timpul sa fiu frumoasa. mi-a iesit pana acum de vreo cateva ori:
- prima data m-am imbracat complet in negru m-am facut cu mult negru la ochi eram vopsita negru albastrui si tunsa scurt si stateam langa statuie in piata orasului. avand in vedere ca orasul se numea corabia si era pe dunare ma simteam ca o pasare neagra. tus negru imi curgea in firicele tot mai puternice prin furtunase spre inima.
- a doua oara eram o pasare cu capul negru si penajul verde fosforescent. ciorapii groşi verde deschis subţiau picioarele şi le imprimau cumva un uşor tremurat
- retsul datilor nu mai conteaza pentru ca stiu ca nu am fost cu adevarat frumoasa pentru ca ma simteam frumoasa si imi era si bine.


in general nu m-am simtit frumoasa pentru ca:
- am crescut cu multi baieti in preajma si baietii imi povesteau ca fetele sunt proaste si eu nu vroiam sa fiu o fata proasta asa ca nu eram fata eram baiat
- dup-aia a fost deja tarziu. am inceput să am ochii obosiţi. si am capatat niste cearcane nu dramatice dar seci si urate


pana pe la 16 ani imi placea sa povestesc ca imi bagam unghiile in pamant sa scot cartofi :D pentru ca mi le bagam in primul rand pentru ca asta era adevarul si pentru ca nu eram ca fetele de la oras. sa fii ca fetele de la oras era rau :P fetele de la oras erau proaste. si erau proastea pur si simplu pentru ca le placea sa se mentina fete.

de la 14 ani am inceput sa fiu obsedata sa am foarte multi prieteni si toti sa se inteleaga bine intre ei si sa fie foarte frumos. nu mi-a trecut niciodata desi...
...tot de la 14 ani am inceput sa fiu obsedata ca nu sunt suficient de interesanta si am inceput sa ma plimb singura si sa pretind ca sunt altfel. m-am plimbat atat de mult singura si am pretins atat de mult timp ca sunt altfel incat pana la urma a fost adevarat.

cand m-am facut mai mare am plecat sa locuiesc in mareleorasincanueuropeanbucuresti. acolo mi-am dat seama din nou ca sunt proasta, independent insa de conditia de femeie. si era normal sa fie asa dupa ce sari ciclul primar si liceul si de la gradinita te duci direct la facultate. pentru ca vasul (corabia) era o gradinita numai cu putin mai complicata ca sistem.

ultima carte pe care am citit-o a fost alice, la saucisse. mi-a adus-o oana din fr. ceva din colectia nouvelle litterature a nu stiu carei edituri. n-am chef sa caut :P a costat 3.50 euro. era despre o femeie foarte frumoasa care, dupa ce la indemnul tatalui devine gentila cu barbatii, se ingrasa foarte mult, pentru ca in ultimele pagini sa se transforme intr-un carnat la propriu...
gata pt azi