a fost bine

jurnal
blogul asta seamana tot mai mult cu un jurnal fals. adica genul ala de jurnal fabricat pe benzile de productie ale memoriei. asta in loc de justificarea obisnuita, aia cu n-am mai scris de nu stiu cand pentru ca...
dar nu conteaza, mi-am zis eu, cel putin acum am inteles ca in memorie poti foarte bine, dupa ce sapi, sa dai de apele limpezi ale viitorului

si daca tot am zis de jurnal imi las aici un intro sa-mi aduc aminte sa pun un post mai tarziu cu doua jurnale care m-au obsedat – jurnalul virginiei woolf, pe care l-am citit intr-o toamna la munte. am stat atunci cu bunica-mea intr-o camera de hotel 3 saptamani. eu cu ea si cu o geanta plina cu carti. cand am ajuns totul era de un verde prafuit, acelasi oriunde priveai, iar cand am plecat nu mai era nimic: o goliciune isterica vag mascata de o voaleta de ceata.
al doilea jurnal care m-a obsedat a fost jurnalul lui tolstoi, pe care l-am citit in camera mea la bucuresti, in timp ce tocmai traversam in varful degetelor o perioada de acalmie dupa una complet isterica, cand si eu imi promiteam, evident, sa ma perfectionez, sa tai in carne si sa slefuiesc cu pila de unghii asperitatile de pe creier. macar as fi obtinut un efect de stralucire :P


cateva zile
am traversat cateva zile tandre, cu ochii aburiti la fereastra, cu genunchii lipiti de calorifer sau ascunsa sub fulare voluminoase, cu spatele drept (pentru ca verticalitatea elibereaza) pe strazi moi, lucioase, serpuitoare...
a fost bine. a fost cald, a fost simplu, a fost complet.

savirsin
am fost in septembrie anul asta la savirsin. a fost foarte bine la savirsin, „a fost frumoooooooooos” cum zice john (partene) in incheierea scurtului jurnal (din nr. 3 pana mea, unde aparem mai multi doritori de a impartasi si altora experienta din septembrie –adica bogdan (cretu), diana (geacar), vasile (leac), miruna (vlada) marin (malaicu-hondrari), bogdan (lipcanu) si john si eu
am ajuns acolo inchisa intr-un cocon de neincredere, intr-o cochilie pufoasa imbibata bine in sucul meu propriu, pentru ca nimic nu trebuia sa ajunga ...
eram pregatita sa visez o saptamana intreaga, sa stau in capul meu, cu abtibilduri sidefate lipite de la bun inceput pe retina. si asa a si fost, intr-un fel. numai ca in final n-am stat in capul meu pentru ca am fost nevoita s-o fac, ci pentru ca era bine acolo...

imediat dupa ce ne-am intors, diana a facut un blog unde a postat fotografii (e la linkuri - savirsin). ieri a postat si patru filmulete :) cu john (partene) si marin (malaicu-hondrari), cu ocazia desantului lor la euridice, desant pe care nici eu nici diana nu am reusit sa-l aclamam din tribune (eu prinsa in chingi grele de birou si ea in autoexil (diana o sa zambeasca) la tgv, in camera ei. de-acolo se vede o parcare cu garaje aliniate frumos (stiu eu :P)

chiar in timp ce baietii citeau la euridice, am gasit intamplator pe net memorialul de la savirisn in varianta lui stefan (manasia), aparut in tribuna si diana a pus link pe blog
in zilele urmatoare o sa mai puna si alte filmulete etc.
iar la targ o sa vina vasile cu antologia de la savirsin :P

foto e tot de la corabia :)

p.s. intr-un post anterior spuneam ca diana s-a tuns si ca m-a anuntat ca e f. frumoasa. ei bine, de cand s-a tuns, diana n-a mai iesit din casa :)