starea de urgenta

- am fost vineri în club A, când s-a lansat starea de urgenţă
- e bine în club A, aşa de tare m-am obişnuit acolo, că parcă nu mai simt în creier scânteia aia de nebunie, care vrea să dea foc la tot
- cu ocazia asta m-am întâlnit şi cu Raluk şi cu Diana (Iepure) şi şi cu Florin şi Cătălina (fiica Dianei, care a debutat cu poeme în starea de urgenţă numărul doi şi care s-a lădaut deja cu asta pe blogul ei)
dar să revin la eveniment
- în centrul discuţiei se afla Marius Ianuş, unul dintre cele două arcuri voltaice ale revistei (celălalt e Dumitru Crudu), foarte serios şi concentrat, încadrat de o parte şi de alta de Vasile Ernu şi Mitoş Micleuşanu, mult mai relaxaţi, în timp ce Răzvan părea să nu-şi găsească locul
- lucrul pe care l-a repetat Marius Ianuş de mai multe ori în timpul serii a fost că în RM nu există o revistă culturală viabilă în acest moment, care să fie la curent cu noile mutaţii genetice (existând numai câteva producţii anacronice, prăfuite) şi că singura revistă onorabilă, Contrafortul, nu arată prin nimic că e scrisă şi concepută la Chişinău şi nu la Bucureşti
- e adevărat, n-am fost acolo (cu ocazia asta îmi şi propun să merg), dar am fost aici şi ştiu că Vasile Ernu a fost publicat aici, a fost în toate topurile posibile (şi chiar în cele imposibile), a luat premiul USR, că Alex şi Mihai Vakulovski au publicat şi ei tot aici şi la fel au încăput pe listele canonice principale ale ultimilor ani, că Hose Pablo a fost anul ăsta nominalizat la Premiile Eminescu pentru Opera Prima, că Dumitru Crudu, Pavel Păduraru, Mitoş Micleuşanu, Diana Iepure etc. au publicat aici, că Hose şi Gamarţ au participat la Tabăra de Creative Writing de la Râşca, organizată de Adrian Urmanov etc.
- prin urmare nu mi se pare deloc că, din perspectiva asta, cultura română şi cea basarabeană sunt despărţite de vitralii, care mai amestecă puţin lucrurile, prin reflexie, dar totuşi în primul rând le separă; pentru că premiul USR e pentru cărţi care aparţin literaturii române, premiile Eminescu la fel etc. aşadar ei sunt asimilaţi culturii române...
- de altfel, deşi în plan social e o problemă, pentru scriitori din RM limba rusă s-a erijat nu de puţine ori într-un avantaj, pt că le-a oferit accesul la o cultură care azi e aproape complet străină literaturii române (şi cum ei se mişcă în literatura română...). plus că mulţi dintre autorii basarabeni au contracte de traducere pentru cărţi din literatura rusă la edituri importante din România
- Vasile Ernu a şi declarat de curând într-o revistă (pentru a câta oară) că iubeşte cultura rusă, la care n-ar fi putut ajunge, nu-i aşa, dacă n-ar fi cunoscut limba
- ce vreau să spun cu asta e că lucrurile trebuie clar nuanţate
- Ernu povestea la un moment dat cum un coleg de facultate de la Iaşi l-a întrebat cât a făcut cu trenul de la Chişinău şi ce revelaţie a avut acela când şi-a dat seama că oraşul pe care el îl credea în capul lui la ani lumină e de fapt destul de aproape. da, la ani lumina mi se pare si mie Chisinaul, dar literatura basarabeana mi se pare detsul de aproape, de-asta simt nevoia unei reviste mai mult concentrate pe social, pentru ca vreau sa inteleg chestii si de obicei mi se spune ce e in neregula aici (in Romania, vis-a-vis de RM si nu ce e in neregula in RM clar)
- mi se pare foarte important, din câte reuşesc să văd eu de-aici, că apare încă o revistă de cultură în limba română în RM, cred că este un lucru foarte bun şi nu vreau să se înţeleagă altceva (deocamdată spun numai că lucrurile mi se par neclare şi am spus mai sus de ce şi cred că ar trebui nuanţate şi o să mai urmăresc asta)
- oricum, îmi place de Marius Ianuş că face chestii, că face ceva (deşi mulţi sunt sunt deja plictisiţi că Marius Ianuş face ceva şi nu-i înţeleg şi oricât i-ar nemulţumi de ex produsul ăsta e mai important că a apărut şi lucrurile pot, nu-i aşa, evolua...)

- eu o sa urmaresc in orice caz revista (sper sa iba viata lunga) si probabil o sa mai scriu despre ea