Thursday, January 10, 2008

takecareiloveyou

nu sunt chiar ok si de-asta n-am mai scris dar o sa incerc acum. nu stiu de ce incerc. in general fac o gramada de lucruri despre care nu mai stiu de ce le fac. probabil pentru ca nu-mi mai dau seama exact daca e ok sau nu e ok sa fac asa sau invers.
nu-mi dau seama nici macar daca sunt egoista sau nu in general. daca atunci cand resping violent anumite lucruri de ex sa ai grija de ceilalti sa ai tot timpul grija de ceilalti resping violent pt ca urasc sau pt ca pur si simplu nu mi se pare corect. pt ca nu suport sa fie ceva obligatoriu. pt ca nu sunt in stare sa am grija nici de mine. uite ce patetica sunt uite ce urasc sa fiu patetica.
si nu nu urasc de fapt pe nimeni sau daca urasc am uitat dar stiu sigur ca in jurul meu sunt numai oameni pe care sau ii iubesc sau imi sunt indiferenti. nu vreau sa vad capete zdrobite adica anumite capete zdrobite vreau numai liniste sa fac eu ceva daca trebuie sa nu faca altcineva pentru mine sau in directia mea. nu–mi dau seama nici daca asta e ok. si acum ar trebui sa-mi pun intrebarea ce s-a intamplat si sa raspund nu cred ca s-a intamplat nimic. niciodata nu se intampla de fapt nimic. nu mie mai mult ca altora. desi nu conteaza ca nu mie mai mult ca altora.
numai ca sunt momente in care cazi si nu te mai poti ridica pt ca inainte de a te ridica ar fi prea multe de spus si nu ai puterea sa le spui pentru ca nu crezi ca te-ar auzi cineva si daca te-ar auzi ar intreba ce ti s-a intamplat tie mai rau decat li s-a intamplat altora.
si nu mai suport discutiile de dragul discutiilor pentru ca oamenii acuza (si ma refer la oamenii mari care au impresia ca stiu totul) si de fapt nu inteleg nimic si eu nu mai pot sa le raspund pentru ca imi dau seama ca sunt atat de senini si de dusi, ca de fapt nici ei nu urasc, ci sunt pur si simplu pierduti, si atunci la ce bun sa vorbesc eu, dar daca nu vorbesc de mine cine are grija. de fapt am spus o prostie pt ca nu vreau sa aiba nimeni grija de mine mai bine nu.
si ma intreb daca am crescut (pt ca cineva mi-a zis ca poate asta e, am crescut) si nu cred ca am crescut. de fapt nu-mi dau seama pentru ca inainte ma gandeam ca daca inveti sa te resemnezi cu ce Trebuie sa faci in viata asta atunci insemna ca ai crescut. dar acum cred mai mult ca nu trebuie sa te resemnezi dimpotriva sa lupti chiar daca te dai cu capul de un zid gol pana la sfarsit.
plus ca inainte ma gandeam ca nostalgie inseamna sa vrei sa mergi acasa sa vrei sa inoti in dunare sa vrei sa te intorci din cand in cand in cand. iar acum cred ca nostalgie inseamna sa nu te mai intorci niciodata.
pt ca dunarea e murdara si salteaua ta de plastic portocalie e penibila cum pluteste asa printre gunoaie si oricat te straduiesti sa razi oricat va straduiti cu totii sa radeti ceva nu mai e in regula. si te gandesti la mare si pt prima data ti se pare ca iti place mai mult in mare si dupa iti amintesti cat de imputita era apa si acolo si nu NU te-ai mai intoarce niciodata.
si acum pentru diana de ce nu suport fizic fotografiile cu cadavre. pentru ca eu nu le privesc pur si simplu ca pe niste obiecte in care caut viata ci fac transfer si devin constienta de ce e mort deja in mine si in cei din jurul meu si asta nu suport asa cum nu suport batranetea de care mi-e groaza. asa cum nu suport sa ma gandesc la ce e inauntru pt ca mi se face sila. sar am spus o gramada de platitudini oricum stiti voi.
in rest am inceput sa urasc putin si fetita asta care de fapt nu exista. si data viitoare poate o sa scriu despre asta acum nu pt ca e mult de zis si doare si pt ca deja am obosit la maxim.
si o sa va povestesc ceva si despre sakura de ce trebuie ea sa fie perfecta.pana data viitoare takecareiloveyou.

2 comments:

oana ninu said...

"asa cum nu suport sa ma gandesc la ce e inauntru pt ca mi se face sila" - chestia asta e foarte misto, eu o vad ca pe un vers dintr-un poem :)

vinyl said...

:)a fost in mai multe poeme de fapt dar nu asa direct