Thursday, January 17, 2008

silence


am vrut sa postez ceva si m-am razgandit, in schimb insa pun fotografia fetitei pe care am facut-o din plastilina, pe care am promis-o de fapt mai demult
sper sa nu se traduca joaca mea in termenii aia whichIhate ai psihanalizei clasice cu cele doua variante care ar putea parea "evidente"
de fapt am vrut sa postez scrisoarea lui Paul Hilbert din Erostrat, Zidul, Sartre
dar dupa m-am gandit ca s-ar putea interpreta ca un manifest de adeziune la existentialism si nu e cazul
nu, nici existentialism si nici psihanaliza. si de fapt, nici manifeste
e cumplit de obositor sa pui Nu-urile tot timpul acolo unde trebuie
ideea e ca oricum, deindata ce devine Sistem, orice gandire devine abstractiune si orice adeziune posibila necesita lamuriri suplimentare si note de subsol si mi se pare prea complicat :P
"Walk in silence,Don't walk away, in silence.See the danger,Always danger,Endless talking,Life rebuilding,Don't walk away.Walk in silence,Don't turn away, in silence.Your confusion,My illusion,Worn like a mask of self-hate,Confronts and then dies." joy division

6 comments:

sora_de_razboi said...

Cristina draga, imi place fetita ta de plastilina. Si pe cuvintul meu daca m-as fi gindit sa o psihanalizez. Poate altii s-ar fi gindit (ce nu face omul din plictiseala :D).
Vreau sa-ti spun ca si eu m-am jucat cu plastilina cind am fost acasa, de Craciun. Am facut o farfurioara cu capsunele in ea si un tortulet. Amindoua mici-mici. Copiii au facut avioane, leagane si alte chestii. Foarte amuzati si, in acelasi timp, concentrati. Nu-i frumos?
Imi place si Joy Division.

Cristina Ispas said...

:) buna catalina
sper sa nu ma psihanalizeze nimeni nici in continuare si sa marturiseasca mai bine cum, cu ce si cu cine se joaca :D

obiectepierdute said...

posteaza scrisoarea, ce vrei, nu conteaza cum se interpreteaza. cel putin existentialismul e ok, singurul care spune Adevarul :D
si pune Nu-urile unde vrei sau nu le pune deloc, facem curat mai tarziu :)

vreau sa vad papusa in picioare si nu lipita de plansa :)

Cristina Ispas said...

da, o sa postez totusi scrisoarea
cu existentialismul e ceva mai complicat...ma gandesc ca vreau sa stiu "adevarul" (cum suna :P) dar asta cam inseamna dereglare si pana la capat adevarul ramane relativ nu? ne lovim cu capul tot de un paradox
cand vrei sa aflii adevarul te opresti sa-l cauti si dereglezi pt ca orice cautare inseamna rascolire si dereglare si pana la urma la adevarul cui ajungi, pt ca tu deja nu mai esti acolo ; de fapt dupa existentialisti nu esti acolo de la bun inceput :D
daaaaaaaaar discutia asta e prea complicata si trebuie transplatata in alt frame ;)

cu papusa daca vrei facem un compromis. ridiam plansa la verticala :P e ok?

Cristina Ispas said...

sa afli desigur :P
uitasem si de NU-uri. problema e ca daca pun NU-urile la intamplare s-ar putea sa rezulte haos si s-ar putea sa NU vrem sau sa NU putem sa afacem curat :)

obiectepierdute said...

ei da, dar eu ziceam ca existentialismul, pe timpul liceului :), mi-a dat ceva in care sa cred, de fapt e invers: am gasit atunci ceva ce mi se potrivea. omul e aruncat in mojlocul lumii, isi accepta disperarea :) si nu trebuie sa mai astepte nimic, asa va fi eliberat. uite ca mi-ai reamintit ca am ramas intr-o oarecare masura existentialista :)pt ca acum nu-s deloc om de actiune. pe atunci credeam in experiente, ca prin ele trebuie sa MA FAC, ehei, ce vremuri :D