Thursday, July 31, 2008

far and away

sunt la corabia :) singura cu bunica lui dani care sta in casa la umbra cu usa si geamul sigilate sa nu intre deeeemonul caldurii si desira chestii. ii place la nebunie sa desire chestii. dani si ai lui sunt plecati la severin, asa ca suntem numai noi pana maine. iar la noapte o sa ne fie la amandoua friiiiica. iar maine cand vine dani o sa mergem sa stam cu bunicul meu la tara si iar o sa fie ciudat n-am mai dormit acolo din liceu. si-l luam si pe frate-meu, care in curand ar trebui sa apara pe aici deocamdata sa fumam niste tigari impreuna, job-ul lui e la zece metri mai incolo, si toti patru o sa-l sarbatorim pe bunicu-meu care implineste 83 de ani cred. si e singur pentru ca bunica-mea e la spital, dupa ce trei saptamani a suportat o nevralgie trigemeni acasa si aproape innebunise de durerea care-i inghitea ca un gandac mare si paros si electric tot capul (am vazut-o anul trecut cand a avut o criza din asta si era total incoerenta si instabila desi era f furmoasa. dementa e frumoasa in general nu stiu de ce). dar acum e bine, dupa trei saptamani de foame mananca toata ziua si se cearta cu maica-mea. maica-mea nu e deci in cor. deocamdata, este internata cu bunica-mea la slatina. taica-meu e si el singur cu miky. pt ca serban si gabi sunt separate. ca si data trecuta cand am fost la cor. taica-meu implineste si el pe 8 august 54 de ani. cred :D. eu implinesc si eu pe 29 august 29! de ani. dar nu-mi pasa. deocamdata.
mai devreme am fost in curte si am ciopartit niste nuci, am mainile verzi (nu mai stiu cu cine ma certam, cred ca la savarsin, pe culoarea pe care o lasa nucile verzi pe maini, eu ziceam si zic verde, contrazicatorul zicea negru), am mancat pere si prin gradina mai sunt mere, prune, struguri abia parguiti dar unele boabe sunt excelente, si legume si gaini :D gaini urbane, cumparate de la fabrica si hranite de veterinari. nu le suport. nu suport niciun fel de gaini. la prima ora mi-a trimis sms alina care era infundata in biblioteca nationala. tot singura in toata biblioteca probabil :D m-am conversat cu oana putin si astept sa se trezeasca diana ca sa ma duc si eu dupa sa dorm :) si astept sa vad cine mai intra de fapt :P
mi-am luat o multime de carti la mine dar nu ma hotarasc ce sa citesc. deocamdata am citit cateva pagini din fantaneru, dar n-am stare. probabil dupa-amiaza. am mai citit pe net chestii intre doua drumuri pe-afara. intre timp am descoperit si mingea pe care am cumparat-o anul trecut de la mare si f bine ca in week-end-ul viitor mergem si am chef sa ma joc. sa nu uit sa caut si salteaua si si umbrela.
aseara trebuia sa ma intalnesc cu doina si george, care se pare ca nu merg la mare, si cu madi, care asteapta sa-i pov cum a fost la lenny kravitz.
si a fost ok, pt muzica aia am mers, curata, fara ruperi de ritm si de cord, semi-comerciala, saxofonistii mi-au placut mult, de fapt n-am mai auzit saxofon pe stadion inainte si nici trompeta (dar trompeta nu-mi place cine stie ce), am frematat cuminte in rand cu lumea la hiturile alea hundredpercentamerica, dar lenny nu mi-a placut :D as fi preferat sa-si tina gura inchisa si sa nu ne explice ca: we represent....................LOVE, we represent.........PEEEEEEEEEACE, we represent.................GOOOOOOOOD, a fost ingrozitor de penibil, mi-a fost f rusine. si plus ca, la fel ca multi altii, se credea in hungary. desi asta m-a lasat cam rece si mi s-a parut asa de cumplit de naiva dezamagirea intregului stadion. era o chestie care stirbea profesionalismul entertainerului e adev dar totusi...de ce atata dezamagire?
am vazut filmul lui caranfil, restul e tacere, care ne reprezinta la oscar. e un film american :D asta e tot ce pot sa spun, desi unele faze mi s-au parut macar dragute. si am vazut goya/s ghosts care mi s-a parut sec. si in rest am facut ce trebuie de fapt sa fac zilele astea...si am ascultat de f multe ori weird fishes, simultan...

Thursday, July 24, 2008

viata-asa-cum-este


ma distreaza ca am recitit acum postul anterior si-mi dau seama ca si despre carti scriu aici ca si cum ar fi vorba fix despre mine in continuare, despre capriciile mele :) si probabil nici macar nu e corect

si ma distreaza ca m-am imbracat in alb si negru si mi se pare ca sunt ciudata, scindata, poate n-am fost pregatita : P, poate trebuia sa raman in continuare la culori nisipoase, prafuite :)

si ma distreaza ca ma simt f bine si oana imi aduce peste putin timp o multime de carti numai poezie si probabil o sa ma prabusesc si cand o sa-mi revin in simtiri o sa inot pe sub apa : P

si mi-am descarcat filme dupa mult timp si toti prietenii mei sunt in momentul asta ok nu e nimeni accident grav :)

si ma distreaza ca in manastur story andrei dobos ii priveste atat de mult pe CEILALTI cum niciun alt poet douamiist nu o mai face. sunt atatea personaje acolo si nu sunt inventate ca la altii ci real people. probabil pt ca andrei iubeste oamenii mai mult :)

si mai am putin si termin aldulescu si nu-mi mai place chiar asa de mult probabil pentru ca nu reusesc temporar sa empatizez cu romania :D deja am inceput pe dedesubt sa recitesc omul fara insusiri

si cred ca o sa mor inainte sa se inventeze pastila-de-hranit

si m-am saturat de viata-asa-cum-este si vreau si fotografii si regizorii si scriitorii si artistii plastici mai putin pt ca ei deja sa nu mai FACA viata-asa-cum-este. sau nu numai viata-asa-cum-este

si nu mi-am mai cumparat nimic-nimic de doua zile. si nu mi-am mai schimbat piesele pentru outdoor si vreau sa vad daca innebunesc ascultand aceleasi piese. probabil.

si iata ce se intampla in lume. politica-religie-sport. nu stiu ce mi-a venit. probabil ma distreaza si asta dar deja aici trebuie sa fie isterie : P

si isterie e si foto. numai papusi blythe




world news:


Hugo Chavez was on a hug-and-make-up
visit to Spain on Friday, his first since a now-infamous
exchange in which Spain's normally reserved monarch told
the voluble Venezuelan leader to «shut up» at a summit in
Chile last year.



Students at a New Zealand
university have offered a reward to any student who carries
out a citizen's arrest of U.S. Secretary of State
Condoleezza Rice during her visit to the country.
Auckland University Students' Association President, David
Do, says the 5,000 New Zealand dollar (US$3,700) reward
will be paid for a citizen's arrest of Rice for
«overseeing the illegal invasion and continued
occupation» of Iraq.



Asian markets fall sharply following Wall Street losses



The Athletes Village, a sprawling complex of high-rise
apartments that will lodge 16,000 athletes and officials,
formally opens Sunday



China unveiled its largest team of 639
athletes Friday for the Beijing Olympics, a squad many
expect will dislodge the United States from the top of the
medal table.



Eight people have been killed 23 injured
after a mosque that was under construction collapsed in
northwest China.



Solemn hymns and prayers are
resonating in golden-domed Orthodox cathedrals across
Ukraine on Friday to mark the 1020th anniversary of this
region's conversion to Christianity.
But the sonorous sounds may be drowned out by the din of a
fierce political battle.
Ukrainian officials are determined to use the events to
lobby for autonomy for the local church from Russia, while
the dominant Moscow Patriarchate will fight to retain
influence over this mostly Orthodox country of 46 million.


and



At the 16 th edition, the event, organized by Sighisoara Town Hall aims to put an emphasis on the ambience specific to the Middles Ages and to bring back to life a world which many thought long gone (knights, witches, clowns and monks will be strolling on narrow streets and by the old walls) .

Tuesday, July 22, 2008

head in the clouds

e nor afara si deja incep sa simt presiunea, asa ca am facut frig si-acum astept sa-mi inghete orice emotie. altfel caldura insuportabila, in ciuda soarelui disparut, ar dezechilibra iarasi sistemul, care de fapt functioneaza bine lately, pentru ca l-am uns cu vitamine.
in plus, l-am si setat iar pe alergat seara tarziu si l-am si dus la dunare la inot, nu pe mal ci pe insula, acolo unde nisipul e cel mai fin si apa e cea mai curata. in plus, cand l-am dus la inot, cand am fost adica la corabia, a fost foarte liniste acasa, pt ca erau numai taica-meu cu miky si n-a mai trebuit sa alerg de la dani la mine si de la mine la dani tot timpul. l-am scos numai putin pe miky la plimbare dar oricum murea de cald, avea toata blana lui blonda si ondulata naclaita de sudoare si ma enerva si ca avea ochii rosii de la plans dupa maica-mea, desi e catelul meu personal.
si pentru ca tot am vorbit de animale, la casa noastra de la marginea orasului a aparut o catelusa, tot blonda, f simpatica si a facut si pui si acum avem pui : P si pentru ca tot am vorbit despre animale, cea mai rea colega a mea de la job aduce mereu mancare la porumbei si ei fac scandal si se bat pe mancare fix la geamul meu si mi se par fff rai.
anyway, acum sunt back in buc, merg la job, scriu si citesc, imi cumpar chestii (mie nu-mi placea sa-mi cumpar chestii toata ziua, nu stiu ce s-a intamplat, ceva), imi propun sa merg sa-mi mai cumpar carti soon, o sa vad cand, deocamdata citesc, pentru propria-mi placere trebuie sa precizez, pentru ca sunt nevoita in continuare sa separ lucrurile, radu aldulescu – sonata de acordeon de la oana.
inainte de aldulescu, am citit attila bartis - tihna care mi-a placut destul de mult si care a venit dupa urbancolia lui dan sociu, care nu mi-a placut aproape deloc. dar sa incep cu ce mi-a placut.
in tihna se dezv povestea unui scriitor care sta cu mama (o relatie bazata mai mult pe ura, dar ura creează si ea legaturi puternice bineinteles, poate chiar mai puternice decat iubirea etc.) în mod normal ma enerveaza subiectele apasat freudiene, dar pur si simplu imi place cum scrie bartis, foarte nervos si f frumos in acelasi timp, fara a patina exagerat spre frumos, patinand in schimb uneori destul de riscant pe nervos. probabil ca tensiunea asta, extenuarea care aluneca in cinism, isteria de fapt dezlipita de sine etc. mi se si potrivesc f bine :D
tot despre un scriitor care sta cu mama scrie si dan sociu, numai ca in timp ce bartis face sex, sociu face sex singur. in timp ce bartis are nerv, sociu e apatic etc. asa am ajuns la urbancolia. cu care am avut in principal doua probleme: structura e complet ratata. de fapt nu exista. intr-un fel mi-a adus aminte de fric al lui agopian numai ca acolo existau in ciuda rupturilor mii de fire care se conectau in mii de teorii postm. sociu pare ca incearca acelasi lucru, dar nu numai ca schema e acum si mai fumata decat atunci cand a aparut fric, dar romanul lui sociu e complet nelegat si n-are deloc adancime. cele cateva comparatii sexuale de la inceput sunt oribile, chestia cu poezia si laba trista la fel. poate teoria conspiratiei ar fi mai interesanta daca nu o stiam deja pentru ca a povestit-o inainte sau am citit undeva. oricum, nu e destul. si doi: schimbul de mail-uri cu pascal (bruckner) mentorul in treburile sexuale mi se pare imposibil de inteles. pt ca sper ca e autoironie acolo dar nu cred ca e dar totusi sper si prefer sa nu-mi dau seama ce e exact.
dupa ce termin aldulescu, o sa recitesc omul fara insusiri. sper sa-l citesc in week-end-ul celalat sau intinsa pe nisip la mare sau cu picioarele intr-un rau f rece undeva. in week-end-ul celalat pentru ca in asta o sa mergem la concert: love revolution :D. asa am mira ca merg la concertul asta dar in acelasi timp imi dau seama ca asa si trebuie: relaxare nu disciplina : P love you

Tuesday, July 15, 2008

ordinea si zbaterea

postez pentru prima data un poem pe blog. un poem ratat. care n-a ajuns la nimeni, dar care mi-e foarte drag. poate tocmai din cauza asta. este genul de poem indelung slefuit, din care am extras la nesfarsit imperfectiuni si respiratii,
pe care l-am vrut oficial si induiosator. ca discursul unui pitic genial, unui pitic dictator. un discurs chiar si cu imaginatia foarte controlata. un discurs al unui pitic dictator batran. un discurs in care fortele se cunosc, se adulmeca, isi dau tarcoale si nu se confrunta niciodata, un discurs in care intri pentru a te ciopli. nu pentru a te elibera, ci pentru a te constrange. :)
poate de fapt aici era locul lui de la bun inceput

sunt foarte linistita zilele astea. azi dimineata am baut o cafea cu oana care s-a mutat aproape de mine si mi-a adus carti. printre altele mi-a adus urbancolia care la prima rasfoire nu-mi prea place. dar o sa vad. deocamdata citesc uzodinma iweala, fiarele n-au patrie, despre copii soldati si in continuare chestii pentru teza. in week-end m-am intalnit cu doina&george, mi-am luat bilete la lenny kravitz pentru ca aveam chef sa merg la un concert si asta era cea mai ok varianta afterall, mai ales avand in vedere ca o sa mearga si alina cu noi :) in rest, imi cumpar tot timpul chestii, mananc fructe si beau multa cafea si scriu scriu scriu sa termin odata




H+

Întotdeauna e bine să ai o poveste ticluită

la revoluţie. Ochii femeilor şi ochii bărbaţilor

s-au retras în tranşee, sunt cocoşi de luptă umflaţi

pe firul de iarbă -

dacă nu eşti atent poţi chiar să-i pierzi,

printre frunzuliţe abia ieşite din ţiplă,

lăcuste cu antenele iuţi sau cărăbuşi sintetici -

iar norii de praf se ridică oricum, în haite nervoase

în urma maşinii, pe drumul în pantă.



Să nu te laşi înfrânt în faţa mecanismului nou-nouţ

împrăştiat în zeci de piese pe mijlocul drumului,

direct în lumina soarelui,

să te gândeşti repede la o poveste,

iată cum perechile de glezne tinere mărşăluiesc deja

se apropie pe cărarea îngustă,

muşcate delicat, din loc în loc,

de tufe lucioase de mentă.



Despre chiar dimineaţa în care

te-ai ridicat în capul oaselor

şi totul era în sfârşit în jurul tău smuls din fire,

deşi nu te-ai putut bucura, ţi-ai dat seama imediat

că nu-ţi mai simţi picioarele



şi că revoluţia tocmai a-nceput.



Ai rămas atunci nemişcat,

liniştea se-ndepărta de tine hiperlucidă,

iar în hiperlinişte nu erai mai mult decât

un pui de pernă şifonat

urmărind zbaterea unei zile,

ordinea şi zbaterea.



Cauţi din ochi să vezi unde s-a ascuns puştiul

şi iată-l pe balcon întors cu spatele,

apasă cu un singur deget copiii magnetici din raza blocului

ca pe nişte maşinuţe de jucărie,

încoace şi-ncolo. Revoluţia trebuie că da, a început.


Poate chiar atunci când ţi-ai vizitat prietenii:

îmbrăcaţi în aceeaşi cămaşă de lână albastră,
femei şi bărbaţi, ei stau pe prag şi privesc cerul,

au stat pe prag şi au privit cerul hei,

şi nici măcar n-aţi putut vorbi între voi

aşa de tare se înteţise vântul.



Te sprijini mai bine în palme,

dar patul e moale şi din ce în ce mai mult

se topeşte în goana roţilor.



E bine totuşi să ai o poveste pregătită

pentru revoluţie, să fii sigur unde-ajungi

chiar dacă orice nouă întâmplare

înseamnă mai degrabă o picătură de sănătate în plus,

în această lume în care tu ai fost primul

şi tot pentru tine s-a făcut cel mai repede târziu.

Tuesday, July 8, 2008

the whole world

poate va era dor sa ma vedeti lovind iar clapele electrocardiogramei, pedaland-o cu gingasie, pipaind-o cu varfurile moi ale degetelor, in timp ce bratele se deschid larg si fusta se umfla ca-n desene animate. nu va fie teama, deja am sunat-o pe diana si am rasucit putin butonul la lacrimi, si-acum i-am picat in brate pe net si o sa se descurce ea cu mine. asa ca o sa reusesc probabil sa imi mentin echilibrul. si cand ma gandesc ca tocmai ieri ii spuneam unei alte prietene ca eu nu sun cand nu ma simt ok dar de fapt asta era demult cand nu era nevoie cand eram asa cum ma mai cred si acum de fapt nu stiu de ce IN CONTROL. e evident ca lucrurile s-au schimbat. am reusit azi sa fiu iar penibila, am ravasit fereastra de messenger a altcuiva inca o data sorry mi-e ffff jena, o sa fac mai multe eforturi sa ma adun, sa-mi tin mizeria in cap pana cand cineva ma lasa s-o vars.
n-o sa povestesc ce s-a intamplat nici de data asta. pentru ca , de fapt, se intampla vreodata ceva? ceva anume? nu, se intampla pur si simplu totul, dintr-o data. te loveste pana cand se vad vanataile. din toate partile.
cand am sunat-o pe diana traversam strada, e o intersectie foarte larga aici, de obicei se face curent si chiar cand e cald simti un fir de aer rece mangaindu-ti in graba obrazul, dezlipindu-ti firele de par. de data asta nimic. soare tulbure, greu.
aseara citeam, ca sa ma mut totusi macar in final de pe palierul asta, sau cel putin sa disimulez ca ma mut, makanin, spaima. e povestea unui batran satir:
Satyriasis is uncontrolled sexual hyperactivity in men who have little or no capacity for deep emotional involvement.1 The term derives from the Satyr, the half-man, half-goat Sylvan diety of Green mythology who reveled in the sexual orgies that highlighted in Dionysian grape festivals.
dupa ce am lasat cartea, mi-am tras compu in pat si -am cautat informatii. e vba de fragmentul de mai sus, care nu e din carte. si asa am aflat si ca nici boala asta si nici nimfomania nu mai sunt de fapt considerate boli. pt ca pur si simplu nu se mai poate stabili cat sex e normal sa faca un om. nu e cel mai trist lucru? asa ca pot sa dau vina pe lume, oricum, the magic XXI. it s not me you know it s the whole world :)
love you all love me back pliz :)
trebuie sa completez cu asta. messengeru meu ma tradeaza. uneori refuza sa-mi trimita mesajele alteori imi mentine o lista care nu mai exista si eu ies si intru iar si vad alti oameni alta viata pe lista si ma trezesc cu offlinuri cand eu am fost tot timpul acolo. asta pentru ca nu vreau sa ma paranoizez nici eu si sa nu va paranoizati nici voi. acum ma duc sa fumez si va sun pe toti : P

Thursday, July 3, 2008

fumetti

când eram în spital, acum mai mulţi ani (am stat aproape două luni), cel mai rău era când primeam vizite. le aşteptam nerăbdătoare toată ziua, iar atunci când se apropia ora începeam să mă sufoc. erau prieteni şi colegi de la facultate care făceau cu rândul, astfel încâtnu-mi rămână nicio zi goală. se roteau ca nişte păsări uşor prăfuite, deasupra unui copac dincolo de geam. în ciuda distanţei însă corpul se încorda mereu să arate bine, să dizolve efectul hainelor cu care mă tăvăleam toată ziua prin pat şi a părului anemic şi a palorii care mi se părea când eram singură atât de frumoasă.
după ce am ieşit în sfârşit, într-o altă lume, pentru că între timp soarele scăzuse în intensitate şi culorile se autodevoraseră şi se făcuse frig, am început să mă gândesc tot mai mult tot mai des la ceva ce nu mă interesase de fapt apasat niciodată: la corpul meu. care de-acum se urâţise şi trebuia ascuns, ferit privirilor, şi care în plus avea nevoie să fie tot timpul susţinut pe dinăuntru cu cârjele minţii. şi mai era şi oboseala rămasă de-atunci captivă, care nu se mai spală din sânge.
nici nu ştiu de fapt de ce mi-am adus aminte de asta, poate pentru că a fost toată perioada asta agitată şi demolatoare de gânduri sănătoase, poate că pasul în gol tot din cauza oboselii adunate în ultimele luni a declanşat. în fine, nu contează. aseară după job am convins-o pe alina să meargă cu mine să-mi caut sandale. şi mi-am cumpărat rapid, era deja 9 seara când am ajuns în magazin, nu una, ci două perechi. pur şi simplu nu m-am putut hotărî. abia acasă când le-am scos din cutii mi-am dat seama cât sunt de diferite:
prima pereche e cu talpă joasă, cu două barete late, negre, de lac, dispuse futuristic, cu catarame mari aurii, uşor SM, iar cea de-a doua e cu talpă înaltă (nu toc) cu barete din piele foarte moale, în trei nuanţe: un verde veşted, maroniu-roşcat şi o nuanţă de bej. o pereche de sandale pentru jumătatea grăbită, schizoidă, isteric-alintată a creierului şi una pentru latura mai visătoare, mlăştinoasă, molatecă, caldă
aşa stau lucrurile deci: o pereche de sandale pentru cristina care vrea să fie plăcută de toată lumea (şi nu se poate şi suferă) şi o pereche de sandale pentru cristina care vrea mulţi prieteni şi căreia îi este fff drag de toţi : P
o pereche de sandale pentru cristina care a stat la petrecerea de la liceu (zece ani de la absolvire ţine ochii laaaaaaaaaaarg deschişi) mai mult la masă şi care a fumat şi a fumat şi a fumat şi o pereche de sandale pentru cristina care a fost şocată a doua zi când şi-a dat seama că au existat şi bârfe
mai mult despre petrecere nu e de zis. un punct mare, îngroşat.
so, ce să facem până la urmă cu trecutul? o soluţie cel puţin am găsit: facem fumetti-es. luăm frumos plicurile cu fotografii, lipim o folie subţire peste ca să producem efectul de lumini şi umbre şi bineînţeles punem propoziţii scurte şi funny în gura personajelor : P