the girl running

zhang pen again

era normal sa se intample, asteptam. am fost prea mult timp IN CONTROL. era firesc sa alunece in sange si de-acolo pumnii stransi in somn si in sfarsit mangaierea fina, cand iti scapa printre degete. nu stii ce e, dar simti cum iti scapa printre degete. si mai tarziu, daca ai rabdare, afli: controlul.

nu ma gandesc niciodata la mine ca la genul depresiv. stiu, stiu, pentru cativa dintre voi e amuzant, dar asta e adevarul. nu ma gandesc la mine ca la genul depresiv. si nici genul isteric nu sunt, desi poate sunt totusi o isterica, dar una fara curaj: pastila scoasa repede afara cu degetele varate pe gat, strigatul blocat in creier, scuze in loc de fuga si usi trantite, zambet tamp in loc de revolta etc. e adevarat, nu ma pot abtine sa nu dau drumul la pestii piranha pe raul insa deja sclipind de petrol, dar asta e o dovada de isterie light, domolita, atata timp cat urletul nu insoteste gestul. atata timp cat functioneaza grija pentru celalat indiferent cine ar fi el. sunt o isterica civilizata, o catelusa parfumata. latru subtire, melodios si in general nu la ore nepotrivite.

dar probabil deja plictisesc, pentru ca de fapt am promis povesti si nu fac decat sa mazgalesc peretele blogului in nuante de galben. o mie si inca o mie de nuante de galben. nici macar eu nu am rabdare sa ma ascult. tocmai pentru ca nu sunt genul depresiv. nu sunt.

si in acelasi timp nu mai am rabdare sa ascult pe nimeni. cateva secunde si gata. incepe furia sa se alerge singura pe culoarele si-asa imbacsite de electricitate ale creierului. si stiu deja foarte bine ce urmeaza.

bateria la incarcat, somn, izolare, fructe si suc de morcovi, plimbari noaptea tarziu cand nu ma vad si nu ma vede nimeni si senzatia de sufocare dispare si ramane numai oboseala si dispare si oboseala si o iau de la capat. o sa ascult pe toata lumea si pe mine n-o sa ma ascult si n-o sa ma asculte nimeni pentru ca sunt asa de IN CONTROL.

cum nu vreau insa sa impovarez pe nimeni, subliniez ca totul e pe cale sa se rezolve. mixez 14 ore pe zi lyrics with politics, asa ca am cu ce sa-mi tin creierul ocupat, ma decuplez imediat cu incapatanare de la orice tensiune vine din afara si nu e deloc greu pentru ca nu vorbesc cu nimeni. dar pentru ca sunt totusi o isterica, chiar asa light, probabil n-o sa am rabdare sa stau in afara lumii pana imi revin pe deplin, pana la capacitatea maxima care-ti permite sa suporti, orice isterie, a oricui, oricat de mult timp are celalalt (care nu ma exlcude) nevoie. ma straduiesc sa fiu foarte egoista zilele astea si sper sa pot sa fiu si daca nu pot eu ajutati-ma