most precious

gata. in sfarsit, simt cum nervii mei subtiri si inalti incep usor usor sa se aseze. si-au plecat deja capetele si-au indoit genunchii. inca putin, inca putin si pe suprafata lucioasa or sa alunece numai niste simple bilute colorate si la sfarsit n-o sa se mai vada nimic. luciu si deasupra intunericul linistitor

sau poate in loc de bilute colorate, or sa mai bantuie o vreme acolo sus familiile de termite, despre care am citit ca au nevoie sa se intoarca mereu mereu din expeditiile lor acasa sa-si reconfigureze sistemul de orientare. or sa faca mii de curse din astea si la sfarsit campul o sa fie scrijelit in intregime cu flori :D

nu cad iarasi, nu, nu, era un test :)

ce se intampla acum? in primul rand fac ordine, planuri, ma joc cu orele fixe, cu listele, cu programarile, cu compartimentele si seratarasele etc. in loc sa continuu sa ma leg cu inselatoarele corzi elastice mai bine fixez lanturi scurte si rigide. nu-mi permit nici sa ma intorc ca termitele la cuib (pentru ca spre deosebire de ele eu ma tulbur in loc sa ma limpezesc, cuibul meu e toxic, e plin de viermisori cu miros de trecut, trecut mort ca orice trecut) dar nici sa ratacesc pur si simplu nu pot

si o sa ma leg ca intotdeauna de prieteni si de oamenii care-mi plac. o sa merg cu madi si cu doina la petrecerea de la liceu saptamana viitoare si o sa vad acolo o gramada de oameni de pe chipul carora au disparut trasaturile de adolescenti si o sa fiu ok, nu-i asa? o sa merg maine s-o vad pe alina si o sa-mi povesteasca tot si o sa pivotez in jurul povestii si o sa fiu calda si o sa-mi fie bine, o sa ma rog de oana desi e deja cam tarziu sa mearga maine cu mine (iar) sa vedem instalatia lui bogdan (lipcanu) si o sa ma blochez cateva ore pe asta, o sa ma gandesc la vasile (leac) care a stat o zi intreaga la pescuit si n-a prins nimic si data viitoare cand o sa vrea dani sa mearga in loc sa fac pe printesa o sa merg cu el, o sa-l ascult pe serban povestindu-mi despre cum nu-si recunoaste mainile si despre cainele care il bantuie si-l musca pe dinauntru si o sa stiu ce sa-i spun, pentru ca o sa ma gandesc si la asta, o sa vorbesc cu diana si o sa-i spun ca in loc sa impartim camera la spitalul de nebuni cum ramasese ieri o sa adoptam o nebunie cuminte si o sa traim in libertate si o sa-i spun maica-mii iar ca sunt mai puternica decat ea oricum si sa stea linistita si o s-o sun pe dana sa vad ce face indiferent cat de stresata si obosita sunt si si si si

si o sa raman toata vara in bucuresti sa-mi termin lucrarea si o sa contemplu in continuare pe cer printre norisorii care abia se mai tin de-atata soare titlul pe care mi l-am fixat deja pentru urmatorul volum (despre care stiu acum atat de putine :D ) si care ramane secret deocamdata si care asa de pretioasa ma face sa am simt. pretioasa pretioasa.

si pentru ca tot am ajuns la titlu, citesc cartea micilor invazii ( a lui stefan (manasia)) sau mai bine zis o citesc a treia oara si inca nu m-am putut obisnui cu titlul, si e foarte bine ca e asa, ca titlul reuseste intr-un fel sa corupa de fiecare data lectura, dar mai mult despre asta altadata

de fapt sa mai pansam deocamdata cu putin intuneric