jukebox

throw the money put the coin in my head i'm a jukebox i like to mix things in my head till it becomes translucent look at me now look at me now look at me now : P

trebuie sa ma gandesc la lucruri. toti trebuie sa ne gandim la lucruri, dar eu trebuie sa ma gandesc la lucruri. am zis ca aman. ca am sa fac asta peste cateva luni, dar lucrurile nu stau acolo deasupra nu plutesc deasupra nu raman suspendate. imi cad ca banutii in cap. si nu e timpul sa mixez asta acum nu nu. si m-am gandit ca poate de fapt o sa fie mai rau asa. peste cateva luni o sa am deja 29. si presiunea o sa apese si o sa apese si o sa apese fiindca eu vreau TOT si fiindca TOT nu exista. dar poate atunci am sa fiu atat de obosita de restul incat am sa dorm asa de mult asa de mult incat lumina o sa se stranga fix atat cat trebuie in jurul meu si multe dintre lucruri au sa ramana in intuneric. o sa le pipai cu varfurile degetelor si atat

o sa fie concert vive la fete si nu pot sa merg iar, si o sa fie bestival, care acum se numeste bestfest si la care ma duc singur, si iar mi-am amintit de cypress hill ( si ziceam ca m-am vindecat de toate nostalgiile dar nu e adevarat) si de cum as vrea sa desprind si sa arunc versurile de la piesa asta si de la piesa asta. n-ar fi fost frumos?

si probabil o sa merg si la metallica pt asta si pt asta si tot pt Nostalgia de fapt sa verific lucruri. si in rest n-am sa merg nicaieri pana la toamna, pentru ca trebui sa stau la comp si sa scriu (nu poezii nu nu ar fi fost frumos foarte frumos dar nu) si in rest o sa ma uit la filme pentru ca am vazut iarasi filme dar nu am chef deocamdata sa zic ceva. si in rest am sa-mi cumpar rochite si o sa-mi tund parul cum mai creste putin. si o sa dorm in fiecare weekend la pranz cu muzica data f tare ca sa nu mi amorteasca creierul de tot. si o sa mananc multe cirese si mere si mai tarziu struguri. si si si

touch me i'm sick

sunt zile in care ma simt murdara. cam asa cum ma simteam cand eram mica si eram certata ca am fata plina de praf si genunchii si rochita patate de iarba. asta in timp ce prietena mea (pentru ca o singura fetita mai exista pe o raza de multi ani lumina) era un exemplu de curatenie. umbla mereu in papuci cu picioarele curate si se purta in general ca o domnisoara.
ieri m-am simtit murdara. diferenta e ca de data asta nu s-a vazut si ca nici nu m-a certat nimeni. mi-am razuit singura tarziu cu lama jegul de pe creier si ochii s-au limpezit si s-au incalzit. micile pete monstruoase, bulinele efervescente de pe trup se spalasera deja in timpul celor cativa kilometri de alergare in jurul parcului. uita-te acum la mine uita-te acum la mine uita-te acum la mine : P
nu m-am purtat f urat ieri sau mai bine zis m-am abtinut sa nu ma port urat, mi-am inghesuit grimasa in gura cu toate degetele, m-am chinuit s-o ascund sub limba. si totusi un colt din esarfa ei si-a facut loc pe la coltul zambetului de fotografie. si rautatea a marait de cateva ori pe langa zidurile atent construite ale frazelor
stiti bine ce incerc sa fac asa ca nu mai insist

am primit pe mess de la cineva (de la un ozn mai exact) o gluma idioata. suna cam asa: conversatie intre doi emo: ce mesteci acolo? o guma? ce fel de guma, orbit? nu, gillette
cineva a trimis gluma asta la toata lista si s-a simtit mai implinit. nu-i asa ca te-ai simtit mai implinit?
ne place foarte mult isteria. isteria e buna. isteria ne scoate din kkt. din ala in care zacem cand luam pozitia ganditorului cu capul in maini si coatele sprijinte pe genunchi.
sorry dar the emo nu se vor sinucide pe capete. sorry dar emo nu se vor aseza intr-un sir indian nesfarsit si nu se vor lovi unul pe altul fatal cu bretonul in ceafa ca piesele de domino. sorry dar nici cei care se autodistrug si nici sinucigasii si nici criminaliiinserie si nici politicienii si nici nimeni nu se ridica singur pe soclul de "idol." si nici nu se da jos singur.


aici mai multe despre otaku
atat pentru azi.

otaku

am fost la otaku cum am zis, dar nu prea mai am energie acum sa fac un post, asa ca o sa postez doua fotografii care mi-au placut foarte mult si inca o foto cu insigna pe care mi-am cumparat-o de la festival

so, insigna e prima si e very cute. nu stiu exact ce-o sa fac cu ea, dar e tare dragalasa si n-am putut rezista : P

a doua foto e dupa o creatie semnata andreea mitica, iar ultima e o creatie semnata mihai marcu. sper ca am retinut bine numele

si nu mai dorm pe jos pt ca ne-am cumparat pat, de la ikea of course:) e negru si l-am infasurat in satin albastru fosforescent si-acum, daca tot eram in zona anime, dormim intr-un cer de desene animate

keep in touch

the uncanny

1. look at you look in the mirror you are not the smartest and the TOO smart doesn't even exist. 'cause you see, there is always a chance to BE WRONG. WRONG WRONG WRONG. that is NOT CORRECT, MISTAKEN,

2. foarte rar primesc mailuri. verific in fiecare zi, de obicei am spamuri, be sexy, be funny, be smart, YOU WON ONE MILLION DOLLARS, free gadgets (yeah right!), HELP ME, VREI SA?Ti SCHIMBI TELEVIZROUL? ACUM E MOMENTUL etc etc

f rar primesc mailuri care imi sunt adresate MIE, de la oameni pe care-i cunosc, cu care am vorbit, pe care i-am atins pe umar. si oricum astfel de mailuri cand exista sunt f scurte, issuestobesolved.

mai demult, scriam si primeam scrisori. scrisori pe bune, in plic cu timbru si stampila postei nationale. pe majoritatea dintre ele le-am pastrat. nu le-am mai deschis de-atunci, de acum zece ani sau mai mult de zece ani. dar le-am pastrat si o sa le deschid probabil intr-o zi in care o sa ma simt mai straina ca niciodata. si o sa analizez personajul, o sa zambesc la el, o sa-l judec si o sa trag concluzii scurte si limpezi. mai e timp insa pana atunci. sa ce?

e-mail-uri nu am scris f multe. conversatiile sincopate, incrucisate, de pe messenger, le-au luat repede locul. si nu e la fel. as putea chiar f bine sa imi pierd mintile intr-o zi. as putea foarte bine sa ma pierd intr-o zi, sa ma afund in incoerenta, in intuneric. in primul rand pentru ca eu am nevoie de poveste, desi de multe ori am senzatia ca cei din jurul meu prind cumva povestea. o inspira, o inspira, o inspira, si o sufla in balon :)

nu vreau sa cad in nebunia cu fluxul informational care intra devasteaza si iese nu despre asta e vba, pana la urma exista coduri de organizare a informatiei, filtre, casute, paranteze etc etc. : P vreau sa spun ca una dintre cauzele acestei lipse de siguranta in preajma chiar a celor mai buni prieteni se datoreaza povestii care lipseste si care atunci cand e in sfarsit spusa e intrerupta bruiata de ceva nu ajunge dincolo decat zdrentuita peticita moale uzata :) POVESTEA. poate candva am sa-i dau dreptate si dianei cu terapia. deocamdata insa nu

am cateva zile iarasi de nervozitate. benzile elastice din creier slabesc unele se rup altele ruleaza in gol. sub carcasa erorile se inmultesc, se recombina, durerea se muta din cap in stomac din stomac in cap apoi trece prin inima si se varsa in brat. dirty me scared me tired me imperfect me.

acum despre poeticile cotidianului si club a. inainte sa se porneasca masinaria (programata la 18) mi-a fost rau. ajunsesem mai devreme cu diana (geacar) in club si oana ramasese in urma. am sunat-o sa -mi aduca ceva de mancare dar nu puteam manca. m-am fortat pt ca altfel n-aveam cum sa rezist. la ce sa rezist?

mi-a fost tot timpul cat am vorbit rau, dar ceilalti mi-au zis ca nu s-a vazut. in plus ce sa spui despre cartea ta? nu stiu. ce sa spui despre tine? nu stiu nu stiu. bogdan (lipcanu) a adus un film nu-mi mai amintesc regizorul nu-mi amintesc titlul nu-mi amintesc nimic din ce a spus bogdan despre el, dar imi amintesc perfect filmul. o sa -l intreb pe bogdan si aduc si informatiile. in timpul filmului m-am relaxat, m-am lasat prada oboselii si cum imi e asa de familiara chiar am simtit cum ma relaxez. oana (ninu) zice ca atunci da s-a vazut. dar sper ca ceilalti s-au uitat numai la film.

lecturile din carte le-am facut pe scena, pentru ca bogdan a adus un prieten (are un nume unguresc, n-as vrea sa gresesc, asa ca si aici astept informatiile) care a facut proiectii in timp ce citeam. a fost destul de straniu. sa ma duc acolo singura pe scena sa citesc din fetita care e asa de departe in momentul asta de mine si cu filmul in spate. filmul pe care nu eu, ceilalti il vedeau.

data trecuta cand am citit la club a (la cafeneaua erotica) cu diana (geacar) diana (iepure) oana (ninu) viviana (musa) a fost altfel. nu numai pentru ca atunci m-am simtit ok fizic dar probabil si faptul ca le simteam uneori si pe ele ezitand ma facea si sa incerc sa le ajut si ma relaxa. acum am fost singura cu razvan (tupa) si pe razvan nici nu-l cunosc f bine de fapt. desi nu asta a fost cel mai important lucru, eram singura pt ca el avea alt rol

dupa, am mers pe terasa de la banat. razvan n-a venit. am incercat sa glumesc spunand ca razvan se sustrage de fiecare data si am avut impresia ca am fost inteleasa gresit. shout your mouth if you feel tired. don't joke when you're down.

la un moment dat am spus ca ma despart de carte, de fetita, probabil a sunat patetic, nici nu mai stiu exact ce-am spus, o multime de banalitati probabil. la final dan (sociu) mi-a reprosat de cateva ori in gluma ca i-am invitat la ceva asa de trist, la o "despartire. (de fetita) probabil dan n-a vrut sa fie ironic, dar eu deja asa simteam.

am plecat ca de obicei mai devreme decat ceilalti, cu diana (iepure) si catalina.

anyways, oana si cristi au filmat, asa ca o sa am posibilitatea sa ma infrunt

ma gandesc ca ar trebui sa scriu ceva f luminos aici curand, ca e obligatoriu. deocamdata mai raman putin sub clopotul de sticla, care trebuie sa recunosc e oricum pictat

other voices publica un material despre garbage. "gunoiul" "murdaria" "resturile" "necuratenia" " impuritatea" privite in x rays din mai multe perspective cu accent pe literatura. go see

si pt ca urmeaza otaku in foto e sakura :)

multiplu multiplu multiplu

saptamana asta e festivalul otaku si vreau neaparat sa ma duc si iar sunt foarte aglomerata cu alte lucruri, deja nu mai vad limpede. am ochii umflati si tulburi.

mi-am cumparat niste pantaloni care seamana cu pantalonii de camuflaj verdele ala inchis si m-am tuns foarte scurt si m-am vopsit blue dark si umblu peste tot cu ochelarii de soare f inchisi la culoare si cu castile in urechi (niciodata fara casti in urechi gata e mult mai simplu asa). imi place sa cred ca sunt femeia- robot, cand eu probabil arat mai degraba ca o emo kid ravasita.

dar totusi mie-mi place sa cred si uneori chiar cred ca sunt femeia- robot si ca ma multiplic cu fiecare pas. doua femei robot patru femei robot opt femei robot saisprezece femei robot treizecisisase femei robot saptezecisidoua de femei robot osutapatruzecisipatru de femei robot so on so on
daca ma hotarasc si sa-mi aplic un strat fin de fond de ten shine control (imi place cum suna shine control) o sa arat de parca mi-as fi injectat botox in frunte si asa frozen I'LL BREAKTHROUGH

si poate o sa si cant pe strada cat pot eu de tare tu est malade TU ES MALADE fix ca vive la fete cu aceeasi voce desi n-as mai fi femeia robot as fi the emo kid again

de ieri nu mai avem pat, dormim pe jos. am reusit sa ne debarasam de canapeaua pe care dormeam f prost chiar si atunci cand pe un pat ok as fi dormit bine. o sa trebuiasca sa mergem insa dupa un pat zilele astea, dar imediat ce o sa ne hotaram daca vrem canapea cu schelet metalic (dani) sau un pat mare si confortabil, care sa ocupe toata camera dar in care sa incap eu dimineata cu tot cu teancul urias de carti.

saptamana asta am alergat intruna sa-mi completez dosarul care ma va conecta definitiv la volan. intre reprize de alergat dupa hartiute m-am tuns si mi-am cumparat pantalonii de femeie-robot. pe-aici a iesit suprafluxul de emotii.

am constatat ca sunt extrem de rigida la tot ce se intampla si de fapt imi dau seama ca am stiut tot timpul asta ca ma controlez f bine cand trebuie devin rigida desi inima e posibil sa cedeze intr-o zi, daca intra fiarele prea adanc in ea. deocamdata numai o apasa

am fost iarasi la corabia am facut fotografii la combinatul chimic de la turnu magurele o sa le pun intr-o zi care e pe malul dunarii am facut o criza de isterie in fata maica-mii dupa care am baut linistite cafeaua si am vbit, am stat pe langa dani la casa noastra de la corabia, care e in santier, vreo patru ore, lecturand regulile de circulatiem , m-am invartit alte cateva ore pe la dani prin curte, am mancat primele capsuni am admirat ciresele care mai au fff putin, m-am gandit ce pomi vreau sa plantam la casa noastra unde or sa fie numai pomi si iarba si trebuie sa ma gandesc bine la geometria locului

trebuie sa predau proiectul cu cateva luni mai devreme, dar nu trebuie sa fie complet neaparat. oricum, sunt f stresata. mi-am promit ca atunci cand termin si cu asta sa stau in sf sa calculez ce vreau, sa derulez, sa pun biletele prin creier etc etc vom vedea. va trebui sa-mi improve si trupul sa-l corectez pt ca se pare ca e destul de gresit si da o gramada de erori, dar deocamdata n-am timp o sa o sa

foto e pt voi sa privit lumea in ochi si va rog sa nu trageti concluzia ca e simplu. sa nu priviti foto si sa spuneti e simplu pt ca nu e asa deloc

postasem deja si mi-am amintit dupa ca o sa merg in club a la razvan si o sa vina si diana si oana si diana si bogdan o sa vina cu proiectii (nu le stiu asa ca abia astept) eu o sa trebuiasca sa citesc din fetita n-am mai citit demult si mi-e putin teama (nu stiu de ce sitm asta cand citesc de-acolo probabil abia acum citesc ca si cum textele nu mi-ar apartine) si o sa si vbesc sper sa fie ok. in general in ultima vreme am fost ok cand a trebuit sa vbesc, poate si pt ca prietenii mei sunt tot timpul prin preajma : P

dog eats plastic bag

prospect, care este o revista britanica de dezbatere sociala si culturala destul de faimoasa, publica in numarul din mai, lucrarile unui simpozion care a avut ca tema faimosul an 1968, considerat a fi contribuit mai mult decat semnificativ la "minunata" dezinhibare sociala, sexuala, politica, culturala etc. a istoriei dragalasului secol XX. printre participantii la dezbatere Anthony Giddens, Edward Mortimer, Gideon Rachman, Tzvetan Todorov si foarte multi altii. merita sa aruncati un ochi

postez aici doua fragmente in loc sa ma apuc sa formulez eu insami ce cred, pt ca mi se par suficient de relevante

"In Europe, the radicals were pretty traditional. They were students on the rampage, and their radicalism didn’t dig deep. In California, if you were a radical, you had to be a radical in everything. I had an acquaintance, a straight-laced maths professor, complete with button-down shirt, clipped hair and a wholesome wife and family. He disappeared from the campus for several months. One day I was walking to my class when a Christ-like figure appeared over the brow of the hill. He had blond hair growing to below his shoulders, a long beard and was wearing a flowing robe. I didn’t recognise him until he stopped to say hello. He had given up maths, left the university, abandoned his wife and children, and moved to the desert in New Mexico where he worked as a craftsman in a commune."

"Ten years later I received a letter from the maths professor who had experienced the conversion. He was back with his wife, back with his old haircut and his preppy dress, back in his old home—and looking for a job again in the same university department. How was it that all the radicalism and the high hopes of 1968 disappeared almost as rapidly as they arose? The reasons are as diverse as the phenomenon itself. The ending of the Vietnam war took away a big reason for dissent. The Black Panthers were broken up, by fair means or foul, by the authorities. As for the hippies, many of their personal and social experiments turned sour. Sexual exploitation went on under the name of free love; drugs became a source of addiction rather than an avenue for liberation of the spirit."

sunt fragmente din articolul lui Giddens, desi nu sunt de acord cu concluzia lui asa de impaciuitoare, imi da fix senzatia ca vrea sa fie rezonabil dar nu nu este rezonabil pt ca anii 60 ne-au dat peste cap punkt. copilul postbelic s-a dat in leagan si incercand sa ajunga cat mai sus, sa ajunga in cer, unde sa fie totul perfect, si-a facut vant prea tare si s-a dat peste cap. a ajuns de unde-a plecat, dar (DAR!) cu creierii zdruncinati la maxim. anii 60 au fost ISTERIA

nu admir deloc REVOLUTIA. nu cred in radicalism, pentru ca radicalismul este ideologie, numai cu sageata intoarsa, nu cred in anarhie, pentru ca am ajuns la concluzia ca numai disciplina si constrangerea functioneaza, si nu cred ca minimul care s-a obtinut, desi numai feminismul a supravietuit (chestia cu supravietuitorii hippie e bullshit, e vba de style mai degraba sau de altceva nu stiu) si oricum feminismul a avut prea mult forme si cea din timpul revolutiei nu a fost neaparat una benefica ba dimpotriva

ma opresc aici si inchei cu ce zice foarte fain Peter Bazalgette:

"The radical student movement produced some of the finest late 20th-century capitalists. There is nothing like the zeal of the convert."

nu stiu exact ce a vrut el sa spuna, pt ca numai fraza asta e pe prospect, dar ingrosati, considerati ca e maxima ironie, ganditi-va ca nu-mi plac "the finerst late 20-th-century capitalists" si ati inteles

foto e de pe net, nu mai stiu exact de unde : P

nature with little girls and plastic bags

m-am indragostit de imaginea asta. este cea mai frumoasa ever. artistul este japonez, gasiti mai mult din lucrarile lui aici zhang pen. or sa va placa sigur si altele, dar asta e pur si simplu minunata. my kind of magic. pentru ca recunoasteti: e de fapt natura vreodata asa de frumoasa/ nu este/ daca o sa continuu asa si avand in vederea si starea mea din ultima zile cand circul deconectata, rasucita, cu bateria descarcata, in curand am sa pun si versuri din fetita. dar numai langa fotografii promit :)

relaxat

iata in sfarsit foto de la corabia atat de promise. nu sunt facute ultima data cand am fost, ci acum o luna si ceva. dupa cum se vede, senzatia pe care o am mereu cand merg acasa (de fapt nu "acasa" ar trebui sa-mi intre bine asta in cap, pt ca pur si simplu nu e corect sa mai spun asa si pt ca e mai clar mai limpede si mai frumos sa nu amestec culorile)

senzatia pe care o am, spuneam, ca ametesc acolo invartindu-ma in curtea unei gradinite, de la ferestrele careia ma privesc un fel de pitici (copii cu fete de oameni maturi) si ca totul e ireal si ca irealitatea asta minimalizeaza (tot ce te-ar putea imblanzi, modela, malforma, mutila, decupa, reinventa piere de la sine din lipsa de minima energie) e destul de justificata de atmosfera, desi recunosc ca fotografiile sunt si ele usor masluite :)

oricum, aici sus e straduta pe care m-am plimbat, inainte si inapoi, cand am fost ultima data , cu dani si cu miky, iar mai jos e blocul in care am locuit multi ani. aveam o camera roz :D de fapt era o culoare mai ciudata, un lila, care se urcase pe pereti, inghitise perdeaua, patul si cursese amestecandu-se cu o cerneala ceva mai inchisa si pe covor. aveam o biblioteca, un dulap, un pat, un birou, o usa pe care lipisem un poster cu kurt cobain, castane, nu mai stiu de ce castane, probabil pentru ca mi-au placut mie dintotdeauna si simteam nevoia sa mi le inghesui sub respiratie, foarte multe castane. pe sub posterul cu cobain zacea neglijat un pom al vietii desenat jumatate cu o carioca verde, jumatate cu negru : P

prea putini (ce frumos spus : D) dintre prietenii mei au inteles se pare de ce am simtit nevoia : P sa pun pe blog lucraririle patriciei piccinini , asa ca le mai las un link aici in caz ca vor sa mai vada si alte lucrari ale artistei :D
nu o sa vin cu detalii ale discutiilor, pentru ca ele au fost din start sortite esecului. eu am stabilit conventia utopiei din start, iar argumentele au fost de cele mai multe ori de bun simt. lupta nebunului cu omul de stiinta pozitivist : P imi place oricum si ma rasfatz, nebunia e arta : P si e bine ca ei nu ma vad asa decolorata cum eu de fapt ma simteam
ma simt totusi datoare sa postez ceva frumos de data asta si cum am promis demult, o introduc in scena pe julie morstad, care are deja link pe blogul dianei :)
imi plac aproape toate lucrarile pe care le-am gasit semnate de ea, dar le prefer totusi pe cele din seria de mai jos. oricum, nu ratati sa mergeti pe link :) va rog va rog va rog. pt mine a fost un adevarat soc sa dau peste lucrarile ei: in primul rand pentru ca am avut senzatia clara ca imi regasesc "fetita" cu toate multiplicarile ei, cu toata linistea tulburatoare, aproape tot ce a fost in capul meu atunci si nu a fost poate intotdeauna f bine spus / scris regasesc aici. si mai mult decat atat noua mea pasiune pentru animale, mai bine zis pentru reprezentarea lor, pt ca mi se pare ca emana aceeasi stranietate pe care o emana masinariile, stranietatea aia datorata incarcaturii emotionale pe care tu singur o proiectezi acolo unde ea nu exista etc.
sunt destul de emotionata pentru ca am o jucarie pe care de fapt aman sa o desfac, asa ca va las mai bine cu julie :)