YES

nu mai stiu exact cand a inceput, dar stiu ca prima data a fost o bila mare de fier (o comparatie destul de banala, dar asta e adevarul, asa a fost). f mare f grea gasita pe undeva, sa zicem pe un camp sinistru, plin de gunoaie, la marginea orasului. statea pe umeri si ameninta sa cada inauntru. ameninta ameninta ameninta, dar refuza sa cada. apoi s-a terminat. s-a sters si el a devenit o punga de plastic. care ameninta sa se desprinda si sa pluteasca in bataia rece a soarelui. ameninta ameninta si, bineinteles, refuza sa se desprinda. acum imi dau seama de simetria pe care am creat-o, n-am vrut eu neaparat, asa a iesit. aseara, imi simteam capul ca pe o libelula sau ceva de genul asta. statea pe umeri si din cand in cand flutura din aripi. se linistea si iar din aripi. zumzaitul intra si iesea din ureche. intra si iesea. am adormit pana la urma insa si m-am trezit mai bine. asa am crezut. m-am dus la baie, m-am spalat pe maini, pe fata, pe dinti, m-am imbracat repede pentru job, mi-am pus in geanta toate lucrurile de care am nevoie si inca niste lucruri de care nu am nevoie, am inchis usa si gata. disparuse, asta era.
poate o sa vi se para o gluma stupida, nici macar prea lucrata in forma, dar e nevoie sa fie asa. urmeaza weekendul si am sa fac tot posibilul