Only you - Portishead

imi place fff mult sper ca si voua :)

YES

nu mai stiu exact cand a inceput, dar stiu ca prima data a fost o bila mare de fier (o comparatie destul de banala, dar asta e adevarul, asa a fost). f mare f grea gasita pe undeva, sa zicem pe un camp sinistru, plin de gunoaie, la marginea orasului. statea pe umeri si ameninta sa cada inauntru. ameninta ameninta ameninta, dar refuza sa cada. apoi s-a terminat. s-a sters si el a devenit o punga de plastic. care ameninta sa se desprinda si sa pluteasca in bataia rece a soarelui. ameninta ameninta si, bineinteles, refuza sa se desprinda. acum imi dau seama de simetria pe care am creat-o, n-am vrut eu neaparat, asa a iesit. aseara, imi simteam capul ca pe o libelula sau ceva de genul asta. statea pe umeri si din cand in cand flutura din aripi. se linistea si iar din aripi. zumzaitul intra si iesea din ureche. intra si iesea. am adormit pana la urma insa si m-am trezit mai bine. asa am crezut. m-am dus la baie, m-am spalat pe maini, pe fata, pe dinti, m-am imbracat repede pentru job, mi-am pus in geanta toate lucrurile de care am nevoie si inca niste lucruri de care nu am nevoie, am inchis usa si gata. disparuse, asta era.
poate o sa vi se para o gluma stupida, nici macar prea lucrata in forma, dar e nevoie sa fie asa. urmeaza weekendul si am sa fac tot posibilul

sunt complet epuizata. energia s-a stins de tot in circuit, corpul a ramas agatat intr-un punct de echilibru invizibil. n-am vrut sa scriu dar scriu pentru ca nu sunt in stare de altceva, nu ma intereseaza nimic, nu ma intereseaza de fapt nici asta acum, dar nu pot sa stau cu privirea in vid. aici unde sunt nu exista capsula warm in care sa ma bag. ar trebui sa iau niste decizii, mi se cere sa iau niste decizii si nu vreau, nu pot. vreau sa stau la nr 58 cu veioza aprinsa si ziua inca patru luni altceva nimic. am zis ca vreau filmul pe hold vreau filmul pe hold. numai ca celelalte filme sunt toate pe play. toate celalte creiere sunt deschise al meu e inchis. I want to keep it that way for a while. nu vreau sa-mi misc corpul, s-ar prabusi. I want to keep it that way. daca o sa raman singura. adica in felul ala in care n-am mai fost. nu vreau sa ma gandesc la asta, de fapt nici nu pot, poate chiar asta e punctul invizibil in care ma tin: nu pot sa fac niciun fel de conexiune.

loveyou still

dream on white girl

nu stiu ce am astazi iarasi am ceva :) am stat toata dimineata in biblioteca. am schimbat sala si n-am mai stat prin urmare la nr 58 la fereastra, in partea umbrita a cladirii, unde ma obisnuisem deja sa stau si unde o sa revin. masa mea de azi era plasata fix sub cupola de sticla asa ca am fost continuu timp de 4 ore inundata de soare. imediat ce am ajuns la job am dat din nou (am inceput deja studiul de cateva zile) search pe google: SUN. acum nu vad de la fereastra decat putina lumina irizand tencuiala scorojita a unuia dintre turnuri. imi dau seama si asta ma mentine cumva in priza ca noua mea setare pe soare nu seamana deloc in configuratie cu cea dinainte, cand nu faceam decat sa ma joc de-a "ascunde obiectul" sau de-a "la tristesse de mon ciel" sau chiar de-a, cand eram indeajuns de furioasa, "bouncyball"

ma gandeam cat am parcurs conexiunea intre biblioteca si job ca problema cu cei care aproape urasc orice "iesire in natura" e ca nu inteleg ca de fapt nu mai exista asa ceva pentru ei. cum nu mai exista nici pentru mine. si nu insist pt ca ma simt prea obosita sa tin lucrurile in frau sa nu alunece pe vreuna din pantele cliseistice legate de subiect. vreau numai sa spun ca m-am gandit ca ideal ar fi totusi sa traiesc undeva izolat. aproape de groapa cu lei, dar izolat. sa am doi copii ai mei, o fetita si-un baietel, pe care sa n-am timp sa-i ANALIZEZ (pentru ca e cel mai sigur, desi nu stiu exact cum as face) si inca doi copii pe acre sa-i adopt, neaparat o fetita orientala si ma mai gandesc :) un caine sau doi caini sau trei caini, o bicicleta (imi place prea mult sa merg pe bicicleta. e asa de frumos cand obosesti tare de tot si simti cum aproape scapi controlul pedalelor) si trebuie sa am unde sa inot si unde sa ma inunde soarele desi asta nu cred ca e vreo problema :) si bineinteles casa sa fie ca o naveta spatiala. la maxim de confortabila si eu sa nu fie nevoie sa fac nimic. as putea de exemplu sa-mi iau niste roboti :)
si bineinteles tot timpul ar fi prieteni in vizita :P
as vrea foarte tare sa-mi pot lua o papusa blythe. dar nu pot. chiar daca as putea, mi-as interzice stiu eu de ce. dar o s apun foto cu azi, n-am mai pus demult

si o piesa care imi place destul de mult aici

bouncyball

azi am incercat toata ziua sa descarc pe blog o piesa de pe youtube. pur si simplu ma enervasem deja dupa ce am vazut ca nu merge prima oara
o sa incerc si asa, click aici
vineri am fost dupa mult timp la teatru. dupa mult timp pentru ca mi-e frica sa ma duc, trebuie sa recunosc, e asa de usor inca sa ramai blocat in sala cu o piesa plicticoasa de scoala veche romaneasca incat mai bine nu
dar ma bucur ca am ajuns aseara, gratie alinei, care a luat biletele, la sado maso blues bar
(piesa maria manolescu, regia gianina carbunariu, actori virgil aioanei si rolando matsangos)
si probabil acum o sa tot merg, cum fac de obicei, pana dau iarasi de o monstruozitate
a fost f funny si nu numai funny, actorii au fost excelenti. aioanei a reusit sa fie foarte dragalas in rolul de asistenta, mama, iubita (mai ales iubita). sarutul intre cei doi a iesit perfect induiosator si chiar si scenele care in mod normal m-ar fi enervat, cand actorii ies pe strada si-i urmaream prin geam au fost delicioase :P au fost si lucruri care nu mi-au placut e adevarat, dar am spus deja intr-un post anterior ca invat sa nu spun neaparat si ce nu-mi place

de fapt, este vorba despre un sado-masochism de zi cu zi, care irumpe intotdeauna in relatiile umane, intre prieteni, iubiti, in familie etc
dupa ce m-am intors de la teatru am vorbit putin cu dani la telefon, e la corabia, putin cu diana pe mess si apoi am citit in sfarsit claire castillon – insecta (zic in sfarsit pt ca diana citit-o prima si era dintre cartile aprobate asa ca trebuia sa citesc si eu:D)
ce m-a surprins in primul rand e ca venea perfect in prelungirea piesei. tot de un sado-masochism de zi cu zi avem parte si la claire. cu difererenta ca ea elimina barbatii din ecuatie, ii sterge pur si simplu. ne lasa numai cu mamele si fiicele
fiecare povestire din carte aduce un caz, un anumte tip de relatie dintre mama si fiica, pe schema victima-calau. rolurile se inverseaza continuu
uan dintre povestiri, cea cu fiinca retard de la final, mi s-a parut fake, dar restul mi-au placut. claire nu face de fapt decat sa ne sublinieze ipocrizia in dialogul pe care il purtam cu noi insine, ingrosand anumite gesturi, teorii pe care le adoptam pentru ca ne convin etc.
saptamana trecuta am citit de la oana romanul anei maria sandu - fata din casa vagon. e vba tot de relatia dintre mama si fiica, narata pe tot parcursul romanului pe acelasi ton fara oscilatii, cu o voce in care se amesteca o feminitate amorfa, un cumul de organe, prejudecati, slabiciuni si evadari feminine si un expresionism transant
de fapt povestea este o proiectie, pt ca fiica n-a existat niciodata ni se dezvaluie in final, Ileana a facut un avort. firul narativ este desfasurat invers, ca in irreversible. personajele masculine lipsesc si de-aici, in sensul ca nu au deloc voce. apar numai ca niste siluete amenintatoare, demente, a caror umbra se proiecteaza mai mult pe peretele memoriei

inainte de claire am citit ishiguro, din care mai citisem si ramasitele zilei si sa nu ma parasesti si mi-au placut amandoua
acum am citit pe cand eram orfani si mi-am adus aminte imediat urmarind copilul care se intoarce dupa multi ani ca detectiv din londra in shanghai sa-si gaseasca parintii disparuti in timpul primului razboi mondial, copilaria lui din colonia internationala
si mi-am amintit de sasa stanisic - cum repara soldatul gramofonul, carte pe care am citit-o acum cateva saptamani cred (foarte frumoasa:))
ambele carti pun cate un copil in fata razboiului si in ambele cazuri razboiul sterge de pe harta tinutul copilariei (colonia internationala in cazul lui ishiguro) iar in cazul celalalt e vba de fragmentarea Iugoslaviei
intr-un fel si eu am senzatia asta, cand citesc despre comunism, ca am copilarit intr-o tara care nu mai exista si obsesia imi ramane desi deocamdata incerc sa evadez din zona copilariei (in scris pt ca daca e vba de citit as citi toate romanele cu copii din lume. ei, nu chiar toate). si daca tara aia nu mai exista ma gandesc ca ar trebui sa fiu infinit mai libera

tot in ultimele saptamani am citit si agota kristof - trilogia gemenilor. mi-a placut foarte mult marele caiet dar urmatoarele doua carti nu. desi a doua ar putea fi ok.

tot copii si tot razboi dar mult mai tulburator, pt ca aici revine si tema cu care mi-am inceput postul - sado-masochismul pe care cei doi gemeni de 7-8-9 ani il practica si in forma lui asexuata pt "calire" si in relatia cu un ofiter german.

am pus o foto cu acvariul meu pe care nu-l mai am. am renuntat la el pt ca la putin timp dupa fotografia asta scalarii mi-au papat pestisorul auriu. si nu era primul meu pestisor auriu care pierea in razboi cu scalarii

U2 - With Or Without You

here smthng from the past
and don't worry you the happy ones they will correct you they will take care OF YOU