little girls big girls

am tot amanat sa scriu ceva despre cafeneaua erotica de vinerea trecuta, asa cum am amanat mult timp sa scriu despre savarsin sau despre no name fest (raman o defazata, ca sa o citez pe oana, asta e)
e clar ca aman mereu sa vbesc despre orice iesire de genul asta dar aici ar fi prea multe de zis si nu e timp acum
trebuie sa spun mai intai ca mai multe lucruri n-au mers bine. in primul rand proiectul serii s-a tot schimbat pt ca tot m-am speriat de lumina multa si pana la urma am ajuns la o iesire in compania safe a prietenelor de ce nu (iulia balcanas, diana geacar, diana iepure, oana catalina ninu, viviana musa)
si asa m-am hotarat oricum sa nu mai incerc niciodata sa organizez nimic. sa organizeze altii eu numai o sa ajut atat cat pot
si n-au mai mers bine:
iulia nu a mai reusit pana la urma sa ajunga
nu au mai fost proiectii din vina mea nu mai insist
poemul foarte frumos cu dolores care nu e lolita nu l-am mai citit fiindca nu mi-a placut ce solutie gasisem la traducere undeva
o sa-l postez mai jos
n-am mai reusit nu conteaza de ce sa printez poemul pe care mi l-a trimis olga stefan pe mail. o sa-l postez aici
plus ca inainte cu o zi au existat nistediscutii care maibinenarfiexistat dar nuinimicatrecut
diana (geacar) a intarziat venind de la targoviste din cauza ninsorii
diana (geacar) n-a mai reusit nici ea sa printeze poemul cu marilyn scris de anne carson mi-a placut insa foarte mult ca:
noi am fost foarte relaxate si am vbit nu ca altadata (desi poate ar fi fost mai frumos daca eu as fi vbit mai putin :P dar asta e iarasi…) si din public au fost intrebari ok (in afara de unele) dar cele mai multe ok si nu m-am plictisit si nu cred ca s-a plictisit nimeni J

in rest ce mi-a mai placut:mi-a placut ziua in care, singura dupa mult timp, m-am simit pe plusdevitamine si am facut totul imediat si nu am amanat nimic si am iesit singura si m-am plimbat fara sa mai trag de dani :)
nu mi-a placut acasa (la corabia) pt ca a fost fobositor si mi-e mereu frig acolo si am alergat prea mult si m-am intors cu celmaidureroscap si cu ceimaidurerosiochi si ceamaitrista

mi-a placut ziua in care mi-am repetat si am inteles ca e ok sa nu ma iubeasca toatalumea fiindca nici eu nu iubesc pe toata lumea :P
nu mi-a placut ziua in care toata lumea interpreta si reinterpreta totul pt ca nu mi place cand cineva isi schimba tot timpul punctul de vedere chiar daca isi iubesti prietenii si pt ca sufar pt ca ca vreau sa fiu ok si nu sunt ok J tot timpul ok si calma vreau sa fiu si nu sunt pt ca obosesc si devin obtuza si isterica si rea dar nu mai vbesc despre asta. in plus, consum in continuare carti si filme consum povesti si literatura ca sa ma epuizez si ca sa ma indepartez si sa fie totul frumos
nu trebuia sa postez acum nu avem starea necesara dar asta e de ce sa nu postez si cand nu am starea necesara

olga stefan

organza prose/cronica anului 2006

te-ai oprit în prag şi m-ai privit lung.
am ştiut atunci că orice femeie scăpată din braţele tale va fi un om liber că orice cuţit împlântat în carnea ta şi-ar sărbători eliberarea din strânsoarea muşchilor din sângele ăla treaz ca o băutură spumoasă

de acum înainte libertatea ta e libertatea unui cuţit hotărât să ucidă. o compresă cu oţet pe rana deschisă cu cheia întrebărilor ca astea întrebări frivole şi împopoţonate standuri meli melo în creierul meu.

de acum înainte corpul meu îţi refuză intrările şi ieşirile. sunt un sufleur sub scena pe care-ţi fabrici talente şi măşti nesuferite, îţi spun lucruri care nu încap în creierul tău. şi botinele tale stârnesc praf. şi frumuseţea ta trece ca un cărucior încărcat cu baxuri de cola. te voi cumpăra bucată cu bucată. te voi consuma cu plăcere.

*

mi-am programat viitorul ca pe o vizită la dentist

o să stau cu gura căscată o să scuip când trebuie o să tac când trebuie.

mi-am programat viitorul ca pe prăbuşirea unui turn

o să dau la porci şi la vite o să împrăştiu mătasea broaştei prin eleştee o să fug de tine şi de darla de sărutul vostru de întrebările tale. mă gândesc foarte rar la ce-o să fie vara viitoare. probez sandale care să mă jeneze până la lacrimi. mi-e frică de benzile cu ceară rece. mi-e frică de darla care te mângâie pe spate şi-mi povesteşte despre pregătirile voastre pentru paşti

lumea-i plină de artiste ca tine, dar

la lumea-ţi aşteaptă ofertele speciale, darla

seri gri ca nişte virgule omise

seri gri ca ponchoul elipsoidal de pe umerii fetelor mâncate de molii

*şi acum să fim serioşi: la început fiecare pierdere e un motiv de spaimă şi sufocare, ţi se înfige în nas ca un belciug atât de mare că ţi-ar fi imposibil să-l porţi şi să respiri în acelaşi timp. apoi simţi cum te îneci de-atâta viaţă, mai groasă şi mult mai densă decât înainte, după cum în ultimele zile de menstruaţie scurgerile îşi pierd fluiditatea, mirosul şi consistenţa de sânge, devenind dulceţuri stricate pe vata imaculată şi, puţin, pe marginea elastică a chilotului.

*când eşti acolo la ea sfârcurile mi se întăresc şi pielea mi se burzuleşte. liniştea care te pierde printre muşchi şi panglici roşii ca de cadou îmi împachetează fanteziile într-un felde celofan foşnitor. când eşti acolo la ea devin o piesă de puzzle în ritualurile nopţii. întors pe dos, corpul meu seamănă cu un pachet primit din străinătate. îl pui pe masă şi-l devorezi.o hunedoară flămândă şi goală se pregăteşte pentru somn. pe patul meu stricat niciun corp nu-şi găseşte odihna şi tot oraşul îmi pare o canapea cu arcele rupte.

*vorbim despre feminitate ca despre un idol păpuşă-cu-creier de care nu îndrăznim să ne apropiem. şi atunci ştii: nimic nu se transformă, totul devine un şerveţel în care ţi-ai suflat nasul sau ai plâns, un lucru întotdeauna egal cu sine, ca fâşiile de hârtie igienică, delimitate „la milimetru”. toate se petrec programatic, simplu, cure de slăbire după sărbători, petreceri cuminţi, între cristale pe care le mânuieşti cu atenţie „nu sunt ale tale şi nu trebuie să le spargi”.

*iar noaptea eşti din nou un bărbat fără complexe, mă ţii de mână şi îmi pari mai fierbinte decât bobina pe care ai făcut ani de-a rândul, în târguri şi pieţe, o vată de zahăr gustoasă, puţin asimetrică, exact ca plăcerile trupeşti atunci când nu mai au niciun fundament, fitile umede, petarde expirate, „nu mai explodează dar cărora le-am presimţit, la un moment dat, potenţialul”

am mâncat mai demult din vata ta pe băţ şi am simţit că toate zaharicalele pe care le-am îngurgitat vreodată, de la 3-4 ani, până la 19, mi s-au întors în stomac vii şi nedigerate, grele ca nişte cătuşe „de amintirea lor nu poţi să scapi mult după ce ţi-ai recăpătat libertatea.”

am gustat mai demult din viaţa ta pe băţ – o straiţă improvizată din fustele sub care bucuria de la 15 ani e doar o beteală oxidată, un himen ferfeliţă. te jupoi pielea unui martir pe care o port în spate, lumea să ştie că eşti o povară.

*şi-apoi e inadmisibil să cred în ceea ce cred: schimburile de impresii, ca nişte haine pentru fiecare moment al zilei, se opresc la câteva schimburi de replici acide. fragilitate&disconfort. darla e maşina asta care-şi schimbă necontenit traseul. darla e camera asta fără temperatură constantă.

eu sunt un troleu plictisit de acelaşi drum. dinspre mine spre tine doar un cuvânt ţinut la rece.

pentru casele vechi şi părăginite ca asta în care-mi ascund stârvul nu s-a inventat încălzire centrală.

*suplă, în rochia de organza, înecata găsită ieri cu creştetul zdrobit de bolovanul pe care altădată femeile îşi duceau covoarele la spălat, opreşte câteva bucăţi de conversaţie şi câteva inimi. ei o poartă pe străzi, descoperită, dreaptă, ca la o procesiune catolică. „să vedem şi să nu facem ca ea”. îţi pun mâna la ochi dar „degetele mele sunt o eşarfă din etamină pe care cineva cosea repede repede cadavrul unei femei despre care nu mai poţi spune dacă a fost frumoasă sau nu

”şi eu, plinuţă, într-o rochie din catifea, un fier de călcat peste lenjeria ta fină, un aluat pe care îl masacrezi cu forme din metal şi cuţite inoxidabile. şi eu, confidenta perfectă pentru o păpuşă-rebut căreia nu i se închid ochii. şi eu, prietena ta cea mai bună.

Kim Morrissey
Last Night in the Hammock
Last night in the hammock

he called me "Lolita"

playing hand over hand over hand

No. My name is Dolores,

age twelvegrade six, size three

my friends call me Dolly

Lie still little apple pie sweet

your name from now on is Lolita

leg over leg over leg

and you need your cheeks pinched

like a pie crust
pressed downtwo fingers two fingers two

Just a prick and she's done

says my mother and purses her lips

peering into her mirror

as she puts on her eyes

Dumpy Dolly

My name is Dolores

My friends call me Dolly, but

My name's really Dolores

My name is Dolores, age twelve