fetitza traieshte intr-o lume in care culorile vorbesc. un verde metalizat. un albastru ca dintr-un cer de desene animate cum am mai spus, cum am s-o mai spun. un albastru ca dintr-un cer de desene animate. un verde metalizat etc. fetitza traieshte singura. ii este mai mereu frica de intuneric, de gresheli, de ochiul rece din fatza lcd-ului 19’’TFT LG L1919S-SF 5 MS.
ii este mai mereu frica ca n-ai sa-i mai raspunzi la mail. maine. ii este mai mereu frica ca maine cineva n-o sa-i mai raspunda la mail. ca cineva o sa-i inchida telefonul. ca cineva o sa gaseasca un motiv sa se supere pe ea. ca cineva o va gasi prea stearsa, prea rigida, prea obosita, prea fara motiv obosita, prea inalta prea scunda, prea visatoare prea colorata, prea rece, prea calda: DEPLASATA. alearga. se opreste si respira. isi asculta respiratia. fetitza e ok. isi spune. fetitza e ok. si intr-adevar crede asta. si intr-adevar fetitza a fost intotdeauna ok si nu exista pur si simplul niciun motiv pt care ar trebui sa se schimbe. si da o sa vorbeasca despre ea si despre toate lucrurile care o inconjoara si despre toti oamenii pe care ii iubeste. pentru ca fetitza ii iubeste pe toti. ii iubeshte si pe cei rai. pe cei rai cu ea. au dreptate. fetitza isi trage singura fermoarul si peste barbie si peste ochi si peste frunte. ea se baga singura acolo. de unde sa stie. au dreptate. s-o lase in pace daca ea nu poate. s-o lase singura. ea singura vorbeshte despre ea ca despre o alta.
No comments:
Post a Comment