Front 242 - Headhunter

:)

probabil sau improbabil

am urmarit ce s-a scris pe cnn si bbc despre moldova. ciudat cata detasare intervine cand citesti o sursa neimplicata. pentru cei care n-au absolut nicio legatura nici cu moldova nici cu romania si nici cu comunismul, totul devine posibil, nimic nu e probabil sau improbabil.
ultima stire e despre acuzatia lui voronin cum ca romania ar fi implicata. poate, dar daca este implicata este prin reteaua de studenti, care au colegi din basarabia etc. si care sunt inca vii de fapt si nu gandesc in spiritul a "oricum nu se rezolva nimic". asta e o prostie. intotdeauna se rezolva ceva, cat de putin, se misca lucrurile, nu se rastoarna, dar se misca, un milimetru doi trei cinci douazeci. poate cineva acolo sus se gandeste cel putin sa inlocuiasca un comunist cu un comunist luminat si asa or sa apara minimele libertati si apoi comunistul luminat va fi prins in capcana de a nu mai putea face tot ce-i trece prin cap fiindca a intrat deja pe alta logica si trebuie sa pastreze niste aparente si dup-aia iar se vor misca lucrurile etc. sau poate alt zeu de sus prinde chef sa se lupte cu zeul de sus la putere in moldova sau poate sau poate. si asta o spune o persoana foarte plictisita. iar daca e implicata altfel (ceea nu cred si e secundar oricum nu e singura)
dar e adevarat ca e greu sa-ti dai seama ce se intampla si ca probabil adevarul va ramane subteran ca intotdeauna. dar cel putin n-o sa mai creada nimeni ca moldovenii sunt toti comunisti, cum am mai auzit, si cel putin se vede ca tinerii n-au murit. despre ideologii nu vreau sa vorbesc, pentru ca nu ma mai intereseaza acum decat capcana pe care ele o reprezinta. nu ma intereseaza sa fiu nu stiu ce sau sa nu fiu nu stiu ce, doar sa-mi pun intrebari daca intru prea mult pe o anumita logica. niciun sistem nu e perfect, stim asta. de-asta sensul trebuie sa fie spre iesire, mereu.

sper sa se intample ceva in moldova si sper schimbarea sa fie vizibila si sa nu dureze trei zile.

little pain is no pain at all

primvara n-are legatura cu asta, ca sa fie clar.

ma invelesc incet incet inapoi in straturile care pentru mine inseamna identitate, dupa ce m-am prabusit din cauza unei supradoze de empatie, unui puseu de oboseala (stiu ca va plictisesc cu oboseala mea, dar asta e, a existat dintotdeauna si o sa existe intotdeauna, dar sa nu se inteleaga ca e mereu rea, pentru ca uneori e blanda si f buna), unui spatiu prea mic de actiune si de reflectie.

nu conteaza ce-am mai facut, asta e si problema cu blogul asta, aici trebuia sa spun ce-am mai facut, dar de fiecare data cand am starea de scris ma trezesc ca nu mi se pare nimic important. de-aia si suna asa fals si penibil cand ma apuc sa insir chestii, nici macar nu-mi amintesc de fapt atunci, mai mult scot lame din memorie.

asa ca va trebui sa raman la nivelul starilor vagi, sa stiti cand dorm, cand m-am trezit, cand sunt rea, cand sunt buna, cand sunt proasta si cand nu sunt proasta, cand sunt inteleapta si cand nu sunt inteleapta etc.

dimineata m-a surpins vasile, cu care n-am mai vbit demult, de fapt cu nimeni, cand mi-a zis ca scrie poezii. era f devreme, nu stiu exact :) si atunci mi-am dat seama ce bine ma simt dimineata, desi ma plang mereu. cand mi-e inca somn si cald si uneori brusc putin si frig si se trezesc niste emotii asa pur si simplu :)

acum nu mai am timp, merg cu oana sa vad papusi vodoo (via link de la bogdan :)) si dupa o sa ma duc cu dani sa ne cumparam ceva frumos :)

si joi ma duc la timisoara pana saptamana viitoare :) si poate o sa va povestesc, dar numai daca simt, daca nu nu :)

Depeche Mode 'Wrong' Music Video MTV VIVA

cand o sa merg la concert in mai (am biletul safe :D)) o sa fiu la fel ca data trecuta cand am fost, adica o persoana ok, echilibrata si de care o sa-mi placa iar

imnotinhereimnowhere

sau daca puteti sa m-ajutati „caut cîine/ cu 2 boturi/ care să nu fie obligat să tacă/ atunci cînd muşcă“ -(ROLF BOSSERT)

vi-l amintiti, desigur, pe zhang pen- foto

scurt metraje

stiti cum e cand dupa mult timp va intalniti cu multi oameni cunoscuti si vi se pare ca toti au intrat asa, pe logica finala. e limpede adica cine a supravietuit si cine nu.

s-au dezlegat nodurile, s-au topit intrebarile, s-au absorbit convulsiile, s-au indepartat dorintele, care acum nu-si mai au sensul etc.

iti vine atunci sa spui tot timpul ceva de genul ”aha” etc. pt ca nimic nu e mai deconcertant pt tine decat claritatea cu care-i vezi pe ceilalti. dispari pur si simplu in claritatea asta, te orbeste.

ceea ce parea insa logica finala nu e pana la urma, in cele mai multe cazuri, logica finala. e doar o impresie creata de micile schimbari care intervin in fiecare, in timp. MICILE schimbari.

si reincarnarea poate pana la urma sa fie redusa la scara, si poate e vorba tot despre viata asta, nu? daca e numai ce zice diana de 500 de ori pe zi in ultima vreme, adica nu mai mult decat mood swings? :D

am vazut mai multe scurt-metraje, se potrivesc cu starea mea. mi-au placut astea:

adrian sitaru - valuri

radu jude -alexandra

si vreau sa vad si ”cea mai fericita fata din lume” si ”pescuit sportiv”, dar inca n-am

foto e tot de cornell, de fapt colajul (l-am pastrat-o de data trecuta :))

foto

mi-a trimis fotografiile astea bogdan, nu mai stiu exact cand, de curand. sunt de joseph cornell.

pe una dintre ele am adaugat-o eu de fapt, direct de pe net. imi plac in primul rand pentru ca sunt asa naiv-nostalgice. dupa cum mi se pare ca sunt in general colajele, de fapt. o sa-i caut si filmele, sper sa le gasesc.
in rest, avem issues dar incercam sa le rezolvam singuri. imi pare rau ca nu mai pot sa scriu aici deocamdata, dar o iau ca pe un test. si nu sunt isterica si nu inchid .)