cabinele de proba

cabinele de proba fac bine. nu observi nici spatiul stramt, care in mod normal ar trebui sa-ti dea senzatia de sufocare si singuratate, nici lumina oribila si nici muzica de obicei cretina, care se aude din difuzoarele marilor magazine. starea de bine n-are legatura cu consumul. in 90 la suta din cazuri nu-ti cumperi nimic - aprox 45 la suta din cauza ca pur si simplu nu-ti permiti si 45 la suta din cauza ca hainele nu-ti vin bine. poate are legatura cu separarea de viermuiala de la rafturi si de indiscretia din privirile tembele ale vanzatoarelor, desi faptul ca esti "atenta" la asta nu te face nici pe tine prea inteligenta. cabinele de proba sunt adevarate refugii in lumea hidoasa a mall-urilor, in lumea hidoasa a micilor magazine, insirate de-a lungul unei strazi comerciale, in care prezenta "umana" devine mai agasanta ca niciodata. poate are legatura cu faptul ca te simti putin alta (scopul este pana la urma sa te costumezi) sau dimpotriva cu faptul ca te simti din ce in ce mai mult tu insati (cand e vorba de haine care ti se potrivesc la modul obsesiv). poate te fac sa te simti bine pentru ca te fac sa te subliniezi din ce in ce mai mult, pt ca fac legatura intre adolescenta si fragila maturitate, borne intre care nu ti-a pasat deloc cum te imbraci. poate pentru ca actiunea din interiorul cabinelor de proba nu e una esentiala iti provoaca placere. cabinele de proba sunt insa singurele care fac bine, pana la urma hainele frumoase fac rau. cu cat esti mai atent impachetat, cu atat esti mai constient si cu atat urca greata. cu atat mai mult te simti un obiect care nu-ti apartine. cu atat mai mult esti fragil si singur. cu cat iti acoperi mai bine defectele cu atat creste tristetea. cu cat iti accentuezi mai mult ochii cu atat creste nebunia. nu e vorba despre frumusete. exista copii frumosi si adolescenti frumosi (am fost si un copil frumos si o adolescenta frumoasa sau cel putin asa cred si cel mai important e ce cred oricum), dar nu exista femei si nici barbati la 30 de ani frumosi. femeiel si barbatii la treizeci de ani pot fi si frumosi si urati daca vor si asta ii face sa nu fie nicium. nu ma refer la vreo chestie spirituala,

ma refer pur si simplu la efort. stiti foarte bine la ce ma refer, nu la moralitate. nu am mai vazut niciun film suficient de bun

nu am mai citit nicio carte suficient de importanta

nu am mai descoperit nicio piesa care sa-mi placa f mult

nu am mai fost demult preocupata de alte forme de arta

si imi pare rau.
imi pare rau si pentru faptul ca as fi vrut sa spun mult mai mult cu postul asta

dar n-am energie

asa cum ati observat ca n-am energie nici sa vbesc.

dar ma simt f bine :)