20

aici aveam 20 de ani :) eram cu mai multi colegi de la fac in cismigiu si nu am fost atenta cand mi s-a facut fotografia. dintre colegii cu care am fost atunci in ultimii 5-6 ani am mai vbit cu o singura colega - cu care m-am imprietenit dincolo de context. mai am inca o prietena din facultate dar nu era in ziua aia. nu am ales-o special, e singura foto de la 20 pe care o am acum in comp
treeless mountain mi-a placut *pt ca n-am zis, in primul pentru ca mi-a readus in fata complexul meu cel mai dureros. nu pot sa-i spun frica de necunoscut pt ca nu e chiar asta, e mai mult frica de lipsa unui cunoscut stabil, la care sa te poti intoarce oricand. la un mom dat i-am reprosat maica-mii ca mi-a desfiintat camera de adolescenta. mai tarziu, cand i-am zis ca nu mai suport sa ma gandesc la trecut si ca l-as distruge complet daca as putea, ca vreau sa fiu fara trecut (desi nu a fost mai traumatizant decat in mod obisnuit) ea mi-a adus aminte de reprosul cu camera. maica-mea a plimbat mereu mobila prin casa, a desfiintat si aruncat la gunoi, a inlocuit. eu sunt genul care ramane blocata cu lucrurile, care renunta la ele numai depozitandu-le. e cam stupid, dar asta e. profil de scriitor de jurnale.

cand eram mica si auzisem de planul lui ceausescu de a transforma satele in orase si ca demola deja in jurul bucurestiului m-am simtit terorizata. eram ingrozita ca o sa dispara casa de la bunici si ca n-o sa mai fiu in siguranta. de pe-atunci percepeam casa aia ca pe un ultim refugiu in caz ca n-o sa ma descurc. toata copilaria si adolescenta mi-au fost terorizate de ideea ca n-o sa ma descurc. in treeless mountain e dezradacinarea in sens invers, de la marele oras la targul de provincie si in final la tara. finalul este insa destul de optimist, cand fetitele descopera compasiunea, il descopera pe celalalt si ies astfel din propria mizerie. din cauza asta generatia mea (probabil e doar o impresia dar pare mai cinica decat alte generatii) ajunge la concluzia ca un copil poate fi solutia. un copil te scoate din propria mizerie pt ca e in acelasi timp f legat de tine si "celalalt".

anyways, am acum 3 refugii pe care ma pot baza, in care ma pot ascunde, in caz de nevoie, corespunzand celor 3 etape parcurse, pe care trebuie sa le las in urma urgent. nu stiu cat de urat suna, dar as vrea sa fac bani, cu ajutorul carora sa pot trasa noi linii de siguranta, de cunoastere (profil de scriitor de jurnale). din cauza asta, am din ce in ce mai putin chef sa aranjez ce scriu pe-aici, din cauza asta mi-e aproape imposibil sa comunic. e cel mai obositor sa comunici sub presiunea despartirii :)