e ciudat cum stau aici sudată la comp zile-n şir şi înnod poezia contemporană până o să iasă o plasă de noduri în loc de o plasă de păianjen delicată şi metafizică, o plasă de noduri grosolane şi cât se poate de palpabile, în timp ce dani iese în lume pedalând pe bicicletă şi se întoarce cu dovezi ale unei existenţe cu mult mai stranii acolo, afară, în natura repudiată
nu există nimic mai straniu decât fiinţele vii pulsând de fapt chiar acolo unde le este locul
e ciudat şi cum reuşeşte să pompeze atâta disorder partea aia superdisco din piesa de mai jos. dar poate o să arunc un pumn de nisip pe bucăţile astea cândva
în fine, iată ce foto mi-a adus dani : ) prima e de acum cateva saptamani de la valeni, iar cea de-a doua e de azi de undeva din apropierea bucurestiului
stiu ca e un post patetic si necorespunzator, dar asta e : P
No comments:
Post a Comment