head in the clouds

e nor afara si deja incep sa simt presiunea, asa ca am facut frig si-acum astept sa-mi inghete orice emotie. altfel caldura insuportabila, in ciuda soarelui disparut, ar dezechilibra iarasi sistemul, care de fapt functioneaza bine lately, pentru ca l-am uns cu vitamine.

in plus, l-am si setat iar pe alergat seara tarziu si l-am si dus la dunare la inot, nu pe mal ci pe insula, acolo unde nisipul e cel mai fin si apa e cea mai curata. in plus, cand l-am dus la inot, cand am fost adica la corabia, a fost foarte liniste acasa, pt ca erau numai taica-meu cu miky si n-a mai trebuit sa alerg de la dani la mine si de la mine la dani tot timpul. l-am scos numai putin pe miky la plimbare dar oricum murea de cald, avea toata blana lui blonda si ondulata naclaita de sudoare si ma enerva si ca avea ochii rosii de la plans dupa maica-mea, desi e catelul meu personal.
si pentru ca tot am vorbit de animale, la casa noastra de la marginea orasului a aparut o catelusa, tot blonda, f simpatica si a facut si pui si acum avem pui : P si pentru ca tot am vorbit despre animale, cea mai rea colega a mea de la job aduce mereu mancare la porumbei si ei fac scandal si se bat pe mancare fix la geamul meu si mi se par fff rai.
anyway, acum sunt back in buc, merg la job, scriu si citesc, imi cumpar chestii (mie nu-mi placea sa-mi cumpar chestii toata ziua, nu stiu ce s-a intamplat, ceva), imi propun sa merg sa-mi mai cumpar carti soon, o sa vad cand, deocamdata citesc, pentru propria-mi placere trebuie sa precizez, pentru ca sunt nevoita in continuare sa separ lucrurile, radu aldulescu – sonata de acordeon de la oana.

inainte de aldulescu, am citit attila bartis - tihna care mi-a placut destul de mult si care a venit dupa urbancolia lui dan sociu, care nu mi-a placut aproape deloc. dar sa incep cu ce mi-a placut.

in tihna se dezv povestea unui scriitor care sta cu mama (o relatie bazata mai mult pe ura, dar ura creează si ea legaturi puternice bineinteles, poate chiar mai puternice decat iubirea etc.) în mod normal ma enerveaza subiectele apasat freudiene, dar pur si simplu imi place cum scrie bartis, foarte nervos si f frumos in acelasi timp, fara a patina exagerat spre frumos, patinand in schimb uneori destul de riscant pe nervos. probabil ca tensiunea asta, extenuarea care aluneca in cinism, isteria de fapt dezlipita de sine etc. mi se si potrivesc f bine :D

tot despre un scriitor care sta cu mama scrie si dan sociu, numai ca in timp ce bartis face sex, sociu face sex singur. in timp ce bartis are nerv, sociu e apatic etc. asa am ajuns la urbancolia. cu care am avut in principal doua probleme: structura e complet ratata. de fapt nu exista. intr-un fel mi-a adus aminte de fric al lui agopian numai ca acolo existau in ciuda rupturilor mii de fire care se conectau in mii de teorii postm. sociu pare ca incearca acelasi lucru, dar nu numai ca schema e acum si mai fumata decat atunci cand a aparut fric, dar romanul lui sociu e complet nelegat si n-are deloc adancime. cele cateva comparatii sexuale de la inceput sunt oribile, chestia cu poezia si laba trista la fel. poate teoria conspiratiei ar fi mai interesanta daca nu o stiam deja pentru ca a povestit-o inainte sau am citit undeva. oricum, nu e destul. si doi: schimbul de mail-uri cu pascal (bruckner) mentorul in treburile sexuale mi se pare imposibil de inteles. pt ca sper ca e autoironie acolo dar nu cred ca e dar totusi sper si prefer sa nu-mi dau seama ce e exact.

dupa ce termin aldulescu, o sa recitesc omul fara insusiri. sper sa-l citesc in week-end-ul celalat sau intinsa pe nisip la mare sau cu picioarele intr-un rau f rece undeva. in week-end-ul celalat pentru ca in asta o sa mergem la concert: love revolution :D. asa am mira ca merg la concertul asta dar in acelasi timp imi dau seama ca asa si trebuie: relaxare nu disciplina : P love you