pile-up

"All my life it's been like this. I tell you, there's no sense believing what you see. I learned early to practice not being fooled." / Mary Fell

imaginati-va ca sakura are parul rosu. tunsa scurt ar arata de undeva de sus ca si cum ar avea capul invelit cu grija intr-o pelicula lipicioasa de sange. imaginati-va ca sakura e o fetita de 12 ani care vrea sa salveze lumea. ca face mereu numai fapte bune si ca iubeste (mai degraba asexuat) un baiat cu care candva se va casatori. prin definitie, sakura este genul care va iubi numai un singur barbat intreaga viata. imaginati-va ca isi pipaie cu varfurile degetelor scalpul si ca isi lasa apoi urme fine de sange pe genunchi. atat de fine incat nu pot fi vazute de-aici. imginati-va ca viseaza sa aiba mereu numai prieteni, sa-i indrepte pe cei rai si sa-i salveze pe toti cei buni. imaginati-va ca vrea sa salveze lumea.

imaginati-va acum ca fetita de 12 ani nu exista. ca privirea pe care noi o aruncam de la balcon capata consistenta unui corp greu, care se loveste cu putere de ciment, exact in locul acela in care sakura parea sa astepte ceva. imaginati-va ca sakura capata consistenta si cum, pentru ca greutatea ii este straina, se dezechilibreaza.

de ce trebuia sa fie perfecta? o intrebare la care nu pot sa raspund, evident, raspunsul nu ar putea fi altceva decat sau un truism dupa toate regulile artei sau o eschiva.

mai important e sa spun ca imaginea sakurei se dezlipeste si ca asta e un lucru foarte trist. si mai e important sa spun ca lucrurile foarte triste sunt uneori necesare. mai necesare de foarte multe ori decat multe din acele lucruri care creeaza iluzia de fericire. de fapt, si iata pana la urma un truism, niciuna dintre cele doua tandre fiare - tristetea sau fericirea - nu pot fi concepute altfel decat in cea mai dura co-existenta.

acum imaginati-va niste masinute de jucarie, in culori stralucitoare, metalice, care sunt aruncate una in alta. care scanteiaza o secunda in aer, in recul. imaginati-va ca sunt abandonate pe covorul gros cu mickey mouse pur si simplu. 12 ore sau chiar mai mult.

n-am avut chef sa ma gandesc la lucruri serioase zilele astea. oboseam numai aducandu-mi aminte ca m-as putea trezi gandindu-ma la lucruri serioase. :) youknowthefeeling

m-am uitat la filme. am vazut in sfarsit elling si da mi-a placut si da, il inteleg (asta e pt diana) si eu cand se intreaba iritat: "de ce ne-au mai dat un apartament, daca trebuie acum sa iesim din el?" desi eu ma simt probabil mult my unsafe inauntru decat afara si nu e vorba de claustrofobie ci de altceva. ramane pentru data viitoare.

si m-am uitat la suicide club, blue velvet, wild at heart, direktoren for det hele si la nu mai conteaza :):):) din suicide club as extirpa clar sinuciderea politistului si am ceva cu solutia sau pretextul filmului, cu formatia, as fi preferat sa fie niste copii pur si simplu, asa cum as fi preferat in batoru rowaiaru sa nu se porneasca de la un video game

din wild at heart l-as extirpa pe nicholas cage in primul rand, care dupa mine a stricat tot si multe alte chestii as extirpa, insertiile kitsch care nu duc la arta si raman kitsch pana la capat. e probabil cel mai prost film al lui lynch.

direktoren for det hele am vrut sa ies sa-l vad on a big screen dar imi pare bine ca n-am facut-o pana la urma nu e genul de film care sa castige ceva din asta

a fost destul de ok filmul, in niciuncaz o revelatie, dar cel putin o comedie decenta, si asa lucru mai rar

mi-am cumparat doua reviste culturale romanesti si m-am plictisit ingrozitor cu ele in mana desi sunt din tabara t i n e r e i g e n e r a t i i. am terminat de citit malone moare si mi s-a parut incredibil. dar o sa spun altadata de ce.

am descoperit-o pe debra bruce si cu asta o sa ma intoxic o vreme :)

seeyousoon

takecareiloveyou

nu sunt chiar ok si de-asta n-am mai scris dar o sa incerc acum. nu stiu de ce incerc. in general fac o gramada de lucruri despre care nu mai stiu de ce le fac. probabil pentru ca nu-mi mai dau seama exact daca e ok sau nu e ok sa fac asa sau invers.
nu-mi dau seama nici macar daca sunt egoista sau nu in general. daca atunci cand resping violent anumite lucruri de ex sa ai grija de ceilalti sa ai tot timpul grija de ceilalti resping violent pt ca urasc sau pt ca pur si simplu nu mi se pare corect. pt ca nu suport sa fie ceva obligatoriu. pt ca nu sunt in stare sa am grija nici de mine. uite ce patetica sunt uite ce urasc sa fiu patetica.

si nu nu urasc de fapt pe nimeni sau daca urasc am uitat dar stiu sigur ca in jurul meu sunt numai oameni pe care sau ii iubesc sau imi sunt indiferenti. nu vreau sa vad capete zdrobite adica anumite capete zdrobite vreau numai liniste sa fac eu ceva daca trebuie sa nu faca altcineva pentru mine sau in directia mea. nu–mi dau seama nici daca asta e ok. si acum ar trebui sa-mi pun intrebarea ce s-a intamplat si sa raspund nu cred ca s-a intamplat nimic. niciodata nu se intampla de fapt nimic. nu mie mai mult ca altora. desi nu conteaza ca nu mie mai mult ca altora.
numai ca sunt momente in care cazi si nu te mai poti ridica pt ca inainte de a te ridica ar fi prea multe de spus si nu ai puterea sa le spui pentru ca nu crezi ca te-ar auzi cineva si daca te-ar auzi ar intreba ce ti s-a intamplat tie mai rau decat li s-a intamplat altora.
si nu mai suport discutiile de dragul discutiilor pentru ca oamenii acuza (si ma refer la oamenii mari care au impresia ca stiu totul) si de fapt nu inteleg nimic si eu nu mai pot sa le raspund pentru ca imi dau seama ca sunt atat de senini si de dusi, ca de fapt nici ei nu urasc, ci sunt pur si simplu pierduti, si atunci la ce bun sa vorbesc eu, dar daca nu vorbesc de mine cine are grija. de fapt am spus o prostie pt ca nu vreau sa aiba nimeni grija de mine mai bine nu.
si ma intreb daca am crescut (pt ca cineva mi-a zis ca poate asta e, am crescut) si nu cred ca am crescut. de fapt nu-mi dau seama pentru ca inainte ma gandeam ca daca inveti sa te resemnezi cu ce Trebuie sa faci in viata asta atunci insemna ca ai crescut. dar acum cred mai mult ca nu trebuie sa te resemnezi dimpotriva sa lupti chiar daca te dai cu capul de un zid gol pana la sfarsit.
plus ca inainte ma gandeam ca nostalgie inseamna sa vrei sa mergi acasa sa vrei sa inoti in dunare sa vrei sa te intorci din cand in cand in cand. iar acum cred ca nostalgie inseamna sa nu te mai intorci niciodata.
pt ca dunarea e murdara si salteaua ta de plastic portocalie e penibila cum pluteste asa printre gunoaie si oricat te straduiesti sa razi oricat va straduiti cu totii sa radeti ceva nu mai e in regula. si te gandesti la mare si pt prima data ti se pare ca iti place mai mult in mare si dupa iti amintesti cat de imputita era apa si acolo si nu NU te-ai mai intoarce niciodata.
si acum pentru diana de ce nu suport fizic fotografiile cu cadavre. pentru ca eu nu le privesc pur si simplu ca pe niste obiecte in care caut viata ci fac transfer si devin constienta de ce e mort deja in mine si in cei din jurul meu si asta nu suport asa cum nu suport batranetea de care mi-e groaza. asa cum nu suport sa ma gandesc la ce e inauntru pt ca mi se face sila. sar am spus o gramada de platitudini oricum stiti voi.
in rest am inceput sa urasc putin si fetita asta care de fapt nu exista. si data viitoare poate o sa scriu despre asta acum nu pt ca e mult de zis si doare si pt ca deja am obosit la maxim.
si o sa va povestesc ceva si despre sakura de ce trebuie ea sa fie perfecta.pana data viitoare takecareiloveyou.

little girls big girls

am tot amanat sa scriu ceva despre cafeneaua erotica de vinerea trecuta, asa cum am amanat mult timp sa scriu despre savarsin sau despre no name fest (raman o defazata, ca sa o citez pe oana, asta e)
e clar ca aman mereu sa vbesc despre orice iesire de genul asta dar aici ar fi prea multe de zis si nu e timp acum
trebuie sa spun mai intai ca mai multe lucruri n-au mers bine. in primul rand proiectul serii s-a tot schimbat pt ca tot m-am speriat de lumina multa si pana la urma am ajuns la o iesire in compania safe a prietenelor de ce nu (iulia balcanas, diana geacar, diana iepure, oana catalina ninu, viviana musa)
si asa m-am hotarat oricum sa nu mai incerc niciodata sa organizez nimic. sa organizeze altii eu numai o sa ajut atat cat pot
si n-au mai mers bine:
iulia nu a mai reusit pana la urma sa ajunga
nu au mai fost proiectii din vina mea nu mai insist
poemul foarte frumos cu dolores care nu e lolita nu l-am mai citit fiindca nu mi-a placut ce solutie gasisem la traducere undeva
o sa-l postez mai jos
n-am mai reusit nu conteaza de ce sa printez poemul pe care mi l-a trimis olga stefan pe mail. o sa-l postez aici
plus ca inainte cu o zi au existat nistediscutii care maibinenarfiexistat dar nuinimicatrecut
diana (geacar) a intarziat venind de la targoviste din cauza ninsorii
diana (geacar) n-a mai reusit nici ea sa printeze poemul cu marilyn scris de anne carson mi-a placut insa foarte mult ca:
noi am fost foarte relaxate si am vbit nu ca altadata (desi poate ar fi fost mai frumos daca eu as fi vbit mai putin :P dar asta e iarasi…) si din public au fost intrebari ok (in afara de unele) dar cele mai multe ok si nu m-am plictisit si nu cred ca s-a plictisit nimeni J

in rest ce mi-a mai placut:mi-a placut ziua in care, singura dupa mult timp, m-am simit pe plusdevitamine si am facut totul imediat si nu am amanat nimic si am iesit singura si m-am plimbat fara sa mai trag de dani :)
nu mi-a placut acasa (la corabia) pt ca a fost fobositor si mi-e mereu frig acolo si am alergat prea mult si m-am intors cu celmaidureroscap si cu ceimaidurerosiochi si ceamaitrista

mi-a placut ziua in care mi-am repetat si am inteles ca e ok sa nu ma iubeasca toatalumea fiindca nici eu nu iubesc pe toata lumea :P
nu mi-a placut ziua in care toata lumea interpreta si reinterpreta totul pt ca nu mi place cand cineva isi schimba tot timpul punctul de vedere chiar daca isi iubesti prietenii si pt ca sufar pt ca ca vreau sa fiu ok si nu sunt ok J tot timpul ok si calma vreau sa fiu si nu sunt pt ca obosesc si devin obtuza si isterica si rea dar nu mai vbesc despre asta. in plus, consum in continuare carti si filme consum povesti si literatura ca sa ma epuizez si ca sa ma indepartez si sa fie totul frumos
nu trebuia sa postez acum nu avem starea necesara dar asta e de ce sa nu postez si cand nu am starea necesara

olga stefan

organza prose/cronica anului 2006

te-ai oprit în prag şi m-ai privit lung.
am ştiut atunci că orice femeie scăpată din braţele tale va fi un om liber că orice cuţit împlântat în carnea ta şi-ar sărbători eliberarea din strânsoarea muşchilor din sângele ăla treaz ca o băutură spumoasă

de acum înainte libertatea ta e libertatea unui cuţit hotărât să ucidă. o compresă cu oţet pe rana deschisă cu cheia întrebărilor ca astea întrebări frivole şi împopoţonate standuri meli melo în creierul meu.

de acum înainte corpul meu îţi refuză intrările şi ieşirile. sunt un sufleur sub scena pe care-ţi fabrici talente şi măşti nesuferite, îţi spun lucruri care nu încap în creierul tău. şi botinele tale stârnesc praf. şi frumuseţea ta trece ca un cărucior încărcat cu baxuri de cola. te voi cumpăra bucată cu bucată. te voi consuma cu plăcere.

*

mi-am programat viitorul ca pe o vizită la dentist

o să stau cu gura căscată o să scuip când trebuie o să tac când trebuie.

mi-am programat viitorul ca pe prăbuşirea unui turn

o să dau la porci şi la vite o să împrăştiu mătasea broaştei prin eleştee o să fug de tine şi de darla de sărutul vostru de întrebările tale. mă gândesc foarte rar la ce-o să fie vara viitoare. probez sandale care să mă jeneze până la lacrimi. mi-e frică de benzile cu ceară rece. mi-e frică de darla care te mângâie pe spate şi-mi povesteşte despre pregătirile voastre pentru paşti

lumea-i plină de artiste ca tine, dar

la lumea-ţi aşteaptă ofertele speciale, darla

seri gri ca nişte virgule omise

seri gri ca ponchoul elipsoidal de pe umerii fetelor mâncate de molii

*şi acum să fim serioşi: la început fiecare pierdere e un motiv de spaimă şi sufocare, ţi se înfige în nas ca un belciug atât de mare că ţi-ar fi imposibil să-l porţi şi să respiri în acelaşi timp. apoi simţi cum te îneci de-atâta viaţă, mai groasă şi mult mai densă decât înainte, după cum în ultimele zile de menstruaţie scurgerile îşi pierd fluiditatea, mirosul şi consistenţa de sânge, devenind dulceţuri stricate pe vata imaculată şi, puţin, pe marginea elastică a chilotului.

*când eşti acolo la ea sfârcurile mi se întăresc şi pielea mi se burzuleşte. liniştea care te pierde printre muşchi şi panglici roşii ca de cadou îmi împachetează fanteziile într-un felde celofan foşnitor. când eşti acolo la ea devin o piesă de puzzle în ritualurile nopţii. întors pe dos, corpul meu seamănă cu un pachet primit din străinătate. îl pui pe masă şi-l devorezi.o hunedoară flămândă şi goală se pregăteşte pentru somn. pe patul meu stricat niciun corp nu-şi găseşte odihna şi tot oraşul îmi pare o canapea cu arcele rupte.

*vorbim despre feminitate ca despre un idol păpuşă-cu-creier de care nu îndrăznim să ne apropiem. şi atunci ştii: nimic nu se transformă, totul devine un şerveţel în care ţi-ai suflat nasul sau ai plâns, un lucru întotdeauna egal cu sine, ca fâşiile de hârtie igienică, delimitate „la milimetru”. toate se petrec programatic, simplu, cure de slăbire după sărbători, petreceri cuminţi, între cristale pe care le mânuieşti cu atenţie „nu sunt ale tale şi nu trebuie să le spargi”.

*iar noaptea eşti din nou un bărbat fără complexe, mă ţii de mână şi îmi pari mai fierbinte decât bobina pe care ai făcut ani de-a rândul, în târguri şi pieţe, o vată de zahăr gustoasă, puţin asimetrică, exact ca plăcerile trupeşti atunci când nu mai au niciun fundament, fitile umede, petarde expirate, „nu mai explodează dar cărora le-am presimţit, la un moment dat, potenţialul”

am mâncat mai demult din vata ta pe băţ şi am simţit că toate zaharicalele pe care le-am îngurgitat vreodată, de la 3-4 ani, până la 19, mi s-au întors în stomac vii şi nedigerate, grele ca nişte cătuşe „de amintirea lor nu poţi să scapi mult după ce ţi-ai recăpătat libertatea.”

am gustat mai demult din viaţa ta pe băţ – o straiţă improvizată din fustele sub care bucuria de la 15 ani e doar o beteală oxidată, un himen ferfeliţă. te jupoi pielea unui martir pe care o port în spate, lumea să ştie că eşti o povară.

*şi-apoi e inadmisibil să cred în ceea ce cred: schimburile de impresii, ca nişte haine pentru fiecare moment al zilei, se opresc la câteva schimburi de replici acide. fragilitate&disconfort. darla e maşina asta care-şi schimbă necontenit traseul. darla e camera asta fără temperatură constantă.

eu sunt un troleu plictisit de acelaşi drum. dinspre mine spre tine doar un cuvânt ţinut la rece.

pentru casele vechi şi părăginite ca asta în care-mi ascund stârvul nu s-a inventat încălzire centrală.

*suplă, în rochia de organza, înecata găsită ieri cu creştetul zdrobit de bolovanul pe care altădată femeile îşi duceau covoarele la spălat, opreşte câteva bucăţi de conversaţie şi câteva inimi. ei o poartă pe străzi, descoperită, dreaptă, ca la o procesiune catolică. „să vedem şi să nu facem ca ea”. îţi pun mâna la ochi dar „degetele mele sunt o eşarfă din etamină pe care cineva cosea repede repede cadavrul unei femei despre care nu mai poţi spune dacă a fost frumoasă sau nu

”şi eu, plinuţă, într-o rochie din catifea, un fier de călcat peste lenjeria ta fină, un aluat pe care îl masacrezi cu forme din metal şi cuţite inoxidabile. şi eu, confidenta perfectă pentru o păpuşă-rebut căreia nu i se închid ochii. şi eu, prietena ta cea mai bună.

Kim Morrissey
Last Night in the Hammock
Last night in the hammock

he called me "Lolita"

playing hand over hand over hand

No. My name is Dolores,

age twelvegrade six, size three

my friends call me Dolly

Lie still little apple pie sweet

your name from now on is Lolita

leg over leg over leg

and you need your cheeks pinched

like a pie crust
pressed downtwo fingers two fingers two

Just a prick and she's done

says my mother and purses her lips

peering into her mirror

as she puts on her eyes

Dumpy Dolly

My name is Dolores

My friends call me Dolly, but

My name's really Dolores

My name is Dolores, age twelve

polka dots

postez in fiecare zi ca disperata :P

stiu eu care e cauza, dar ma abtin sa comentez deocamdata

oricum nu vreau decat sa pun o foto cu o artista japoneza - yayoi kusama, care imi place mult mult mult pt ca vine fix cu combinatia aia de care am mai vbit de surescitare (prin culori puternice, luminoase, agresive dar si vesele) si apolinic, detasare (prin geometrie, regula, disciplina etc.) care iti paralizeaza orice reactie, pentru ca reactiile se polarizeaza magnetic si se anuleaza si atunci "nu stii daca sa razi, sa devii trist sau pur si simplu sa ...zambesti" - ce penibil ma citez singura

dar nu-i asa nu-i asa e mai usor :P si nu-i asa ce daca sunt penibila ce daca

se vede deja am avut cateva zile (multe) de calm si liniste si de ce nu la urma urmei fericire si acum ceva incepe iar sa miste sa impinga sa se arunce sa loveasca sa forteze si o sa zambesc atotstiutor si dupa o sa ranjesc si dupa o sa rad isteric si dupa o sa tac dracului si iar or sa fie zile frumoase minunate Fericite)

imi infund in continuare carti si filme si imagini in cap la maxim la refuz dar nu mai functioneaza si nici makar nu mai am chef sa vbesc despre asta

oricum ultima carte citita m-a dezamagit si era si recomandare si ce trist

va las pe voi umbrelor care rataciti pe blogul meu pt ca sunt atat de singura incat abia niste umbre si nici umbrele

pun link la site :)

si am uitat sa spun ca foto de la postul anterior trebuie marite altfel efect zero ca de obicei am uitat ce era mai important ...

fotografii metabolice

de data asta pun numai cateva fotografii de la corabia de acum cateva saptamani :)

acolo e intotdeauna mai frig din cauza umezelii din cauza Dunarii si oasele reci ma fac sa ma simt usor pierduta si ma mai simt asa si pt ca orasul arata ca o gradinita parasita,

dar totusi gradinita dar totusi parasita ...

nu mai am nimic de adaugat deocamdata: creieri incinsi ameteala darkside ...

plastilina

e cald si bine afara si eu sunt la job cu fereastra larg deschisa si tocmai mi-am desfacut o portocala :)

de fapt am scris numai randul de sus la job acum sunt acasa si miroase a vopsea - de la calorifer si a cafea si nu mai e cald si bine nici atunci nu era dar mi s-a parut

ei bine am fost la targ. si a fost asa: in jurul meu haos. din haos apareau cand si cand fete cunoscute. si toate mi se pareau Prietenoase numai pentru ca erau cunoscute. as putea spune ca la targul asta n-am surprins in multime niciun Dusman. si totusi diana zice ca erau mai Multi dar nu i-am vazut eu fiindca aveau toti capetele infipte prin nisip :P

la intrare se vindeau magneti din aia de care am zis ca mi-a cumparat maica-mea si s-a improprietarit si diana cu unu asa ca am scrasnit si am scrasnit si am scrasnit in palme pana cand un domn de la standul universitatii aurel vlaicu din arad - unde ne lasasem noi hainele fiindca acolo era si standul lui vasile - m-a invatat sa ma joc mai frumos cu magnetii si anume sa-i arunc in sus si asa i-am tot scrasnit de atunci incolo prin aer si straluceau :)

in rest am vbit cu mai multa lume asa cum mi-am propus - fff putin si fff atent :) - diferenta a fost ca de data asta a fost usor fiindca eu de fapt nu sunt o persoana chiar asa de isterica pe cat multi au crezut si mai cred :)

m-am intalnit cu diana (iepure) si florin de doua ori in viteza n-am vbit absolut deloc

am vbit cu bogdan (lipcanu) despre comunism si cum am ratat sa facem bani din muzee cu tema asta. mi-am adus aminte cu ocazia asta ca am vazut cu dani ca a disparut circul foamei de la sebastian

a aparut antologia de la savirsin si e foarte frumoasa. sus e coperta. dar poate o sa pun alt post pt asta

duminica am fost cu dani sa cumpar bomboane de ciocolata si am ramas fascinata la raftul pt copii de cutiile de creta colorata si pana la urma dani mi-a luat plastilina, pentru ca a zis ca n-am ce face cu creta colorata. dar o sa ma gandesc eu ce sa fac cu ea si o sa-mi iau. n-am reusit inca sa produc nimic dragut din plastilina, dar cum reusesc o sa pun fotografie :)

oana si cristi erau cu Pana mea si cristi are planuri mari a scris si pe blog uitati-va

aseara am vazut surf's up, desene animate cu pinguini surferi si mi s-a facut dor de vara si de inot

citesc in continuare jurnalul lui kafka, dar numai cateva pagini pe zi pt ca mai mult e obositor si ar fi ca si cum n-as citi

am abandonat christina domestica - pur si simplu nu am rabdare sa urmaresc povestea cu extraterestii si americanii si romanii si Conspiratiile. ma simt ca atunci demult cand nu-mi placea foarte tare jules verne (adika nu asa de tare cum le placea baietilor) si era frustrant. dar nu abandonez de tot inca

zilele astea nu prea am avut timp de citit de fapt...

am primit leapsa de la catalina si acum trebuie sa fac o lista mai jos cu ce anume imi doresc de craciun :)

1. imi doresc, nu conteaza ordinea, niste ghetute de lac sau cel putin ghetutele alea rosii pe care le-am vazut ieri si care erau fff dragute si pe care le-as transforma in fetis imediat

2. vreau un laptop fiindca si mie si lui dani ne place sa stam muuuuuuuuuuult conectati :D

3. imi doresc sa aranjeze mosul peste noapte casa pe care ne-am luat-o la corabia si sa ne ducem acolo si Prietenii si sa fie foarte frumos, desi mi-ar placea si s-o aranjam noi :P

4. as vrea sa primesc toate cartile de care am nevoie ca sa nu mai fie nevoie sa merg la biblioteca

5. vreau un i-pod nou-nout stralucitor

6. vreau multi ciorapi colorati :D

7. as mai avea nevoie de un raft si de un dulap si de loc unde sa le pun

8. as vrea o papusa blythe :)

9. un lupo si carnet fara sa mai fac scoala :P

10. o motocicleta pentru dani de care vrea el

si ma mai gandesc :P

leapsa mai departe oanei, lui cristi :D si iuliei :P

aaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!!!!

si cica s-a redeschis clubul literar si cica merge si f bine pt cine vrea sa activeze si f bine si pt cine vrea sa vada numai cum activeaza altii ca mine pt ca mie de fapt mi-e frica de club :P

amintiri din casa mortilor

nu fac nimic, adica vad filme, citesc si ma conversez de cate ori am ocazia cu Prietenii :P asa ca o sa ma agat de ce pot

asadar am citit ( o iau de undeva nu neaparat de unde am ramas, fiindca evident ca nu mai stiu unde am ramas) amintiri din casa mortilor. cele mai multe pagini in tramvaiul condamnatilor, cu osanditi cu creiere spalate pretutindeni in jurul meu
si a fost foarte trist, fiindca osanditii lui dostoievski visau foarte frumos la libertate, pe cand osanditii din zilele noastre nici macar nu-si dau seama cat de putin liberi sunt :P oricum, cartea am savurat-o :)

in seara in care am parasit siberia, diana (g) mi-a trimis sms: "ninge in lume" :P

in mod absolut intamplator (mi-a pasat-o oana) dupa dostoiveski am citit o carte despre marilyn monroe - marilyn pe divan (semnata michel schneider, psihanalist, aparuta evident la editura 3)
cartea e scrisa intr-un stil destul de pretios, cu pusee de patetism, dulceaga si cam trasa de par (defectul comun al sedintelor terapeutice, daca imi permit si imi permit :P)
m-am amuzat totusi reasambland piesele inductoare de isterie si imagine si invers imagine si isterie de pe platourile de filmare din anii 60, si m-am amuzat cu hiperinterpretarile, hipercrizele, hiperdezechilibrele :) desi cartea ar trebui sa fie in esenta trista si desi de cateva ori chiar m-am intristat.
nu cred ca imi pare rau ca am citit-o :D

mai demult am citit breakfast at tiffany's a lui capote, cu o holly golighty ajustata, marturiseste autorul insusi, dupa marilyn, buna prietena a lui capote in real life (e complicat sa vbesti de real life in contextul asta, dar...)
iar lately am citit other voices, other rooms a lui capote si harper lee sa ucizi o pasare cantatoare, ambele cu copii :P
in cartea lui capote, dupa marturisirea autorului, idabel este inspirata de prietena lui din copilarie, harper, iar in cartea lui lee, apare personajul dill, inspirat de capote as a child
asa ca m-am gandit, (invartindu-ma prin anii 60 si astea nefiind singurele experiente din zona bineinteles) ca, daca as vrea, as putea lasa memoria sa asimileze in centrul ei multe multe elemente alogene si atunci ar fi foarte usor sa fac sa dispara real life. oricum, deocamdata nu vreau asta :)

am citit bukowski, povestiri despre nebunia obisnuita, despre care nu mai pot sa vorbesc (too much bukowski in the past probabil), dar distractiv a fost ca dupa, absolut fara premeditare, mi-au cazut in mana povestirile din calendar ale lui brecht :P
sooo... de la morala renuntarii la morala la caps Morala :D

am mai citit muriel spark - dra brodie in floarea varstei, o tanara profesoara in floarea varstei care 'crestea' complet niste copile
dra brodie, asta trebuie sa pun, era fasci-nata de fasci-sti, pt ca erau Barbati si visa la clonarea umana (de altfel armatele fasciste in pasul lor candentat puteau fi, din anumite unghiuri, asimilate unor armate de clone)
in fine, de fapt in carte nu e vba de clone explicit numai ca dra viseaza sa farmece pe vecie un anumit domn Artist (fasci-stii erau si ei mari amatori de arta!) prin intermediul drelor pe care le creste
pt ca ea o sa treaca la un mom dat de floarea varstei si drele or sa ajunga la floarea varstei si atunci se preda stafeta. de altfel, Artistul surprinde totul pe panza, fiindca toate cele cinci copile iau pe panza infatisarea maestrei lor

siiiiiiii am citit gombrowicz, pornografie si trans-atlantic, mai demult am citit cosmos si imi place fff mult gombrowicz si recomand la toata lumea
si cu ocazia asta recomand si henry reed, pe care l-am citit cu diana (g) care a tradus ceva din el si pt cei care vor ironie si auto-ironie la maxim recomand din trans-atlantic portretul homosexualului gustavo si poemul lui reed psychological warfare, care e pe net, tot cu homosexuali :P

acum citesc christina domestica si vanatorii de suflete a lui cimpoesu, dar mai astept pana sa zic ceva si urmeaza jurnalul lui kafka pe care mi l-a adus dani saptamana trecuta si pe care l-am rasfoit deja putin si care o sa ma obsedeze fiindca kafka era la randul lui obsedat de corp :)

la capitolul poezie: age sex location a cosminei morosan, sora exacta a lui iulian tanase, obiectele oranj a lui tudor cretu, si tatuaje (recitire) a lui mihai vakulovski
anne carson compulsiv (lectura dubla cu diana (g)), adrienne rich mai putin, richard brautigan (!) si audre lorde
la poezie n-o sa comentez nici acum nici altadata aici :) poate o sa spun numai de ce nu comentez

la capitolul filme:

shock to the system - ron oliver, 2006 - the gay issue
intrebarea principala m-a nedumerit: daca nu regreta, indiferent cat de fericit e la un moment dat, un tip gay, ca e gay, fiindca ma rog, fiindca e ... mai complicat in viata?
m-am simtit de parca m-ar intreba cineva daca nu regret ca nu sunt f bogata sa travel peste tot si sa fac ce vreau eu? :D

munich - steven spielberg, 2005 - the paletina issue

filmul a aratat clar ca ne distrugem unii pe altii punct si nu a inclinat balanta in nicio parte, asa ca e genul de film bun de folosit ca material didactic :)

europa - lars von trier, 1991- the post-war germany issue
nu comentez, o sa comentez altadata
daaaaaaaaaaaaar, ca orice (sau aproape orice) film al lui trier merita vazut :)

ask the dust - robert towne, 2006, adaptarea dupa cartea lui john fante pe care n-am citit-o, de data asta un siropel, the mexican issue
no comment

am vazut doua filme ciudatele - the bothersome man -jens lien, 2006 (un tip care nu se adapteaza intr-o lume fara sentimente in care toti ceilalti (sau aproape toti) par sa se adapteze perfect si mai mult par sa fie Fericiti, desi evident n-are cum sa existe acolo Fericire)
filmul merita vazut, situatiile tragic-comice sunt puse in scena minunat - pur si simplu nu te hotarasti daca sa razi, sa plangi sau...pur si simplu sa zambesti :D

I heart Huckabees - david o. russel, 2004 - film care n-a reusit decat sa ma faca sa ma blochez pe coincidente, sau mai degraba sa ma blochez impotriva coincidentelor, desi poate e bine ca m-am blocat asa, mai reduc nivelul de paranoia din cap :P

ideea filmului nu e de fapt rea si cateva scene sunt pur si simplu delicioase (cum ar fi cea cu balonul), dar nu m-as hotari daca sa-l recomand trecand peste nemultumiri sau pur si simplu sa nu-l recomand

paris je t'aime - olivier assayas si frederic auburtin, 2006, filmul postmodern prin excelenta, fragmentat, o multime de povesti de dragoste, dar nu din alea numai intre un barbat si o femeie si nu numai dragoste din aia cand e vorba intr-adevar de un barbat si o femeie

il recomand :)

city of the lost children, al doilea proiect comun marc caro- jean-pierre jeunet , dupa delicatessen, mie mi-au placut mult amandoua si le recomand

sunt genul de filme in care accentul e pus pe imagine si pe efect ci-ne-ma-to-gra-fic :)

in plus m-am mai enervat din cauza Romaniei care nu mai scapa de complexul M i o r i t a si mi-am promis ca atunci cand o sa ma fac eu mare o sa dau in cap :P

m-am intrebat daca sunt intr-adevar criminalii in serie atat de inteligenti, fiindca in ciuda strategiilor complicate si a modului in care reusesc sa pacaleasca Societatea puterea lor vine pana la urma din frica pe care o inspira si frica o inspira nu prin puterea inteligentei ci cu ajutorul Cutitului

o sa revin asupra subiectului....

mama mi-a cumparat o jucarie, doi magneti, si am devenit dependenta :)

saptamana asta e targul de carte - unde or sa fie multe carti cativa Prieteni si cativa Dusmani
"deosebitele" diana si cristina or sa intre pe poarta vineri la ora 15 :)

postarea asta e ingrozitor de luuuuunga stiu, dar trebuia sa fie asa pt ca am vrut o postare demonstrativa, in care sa se vada cu cata grija stau eu in capul meu :) si vine si ca o razbunare pt ca postarea de data trecuta e cumplit de dezechilibrata, fiindca am vrut neaparat sa fiu relaxata - inceputul e absolut penibil :)

foto e bineinteles de la corabia :)