teorema (pier paolo pasolini) este printre ultimele carti pe care le-am citit. initial am vrut sa postez un link la o parte din film de pe youtube, dar era in italiana si am renuntat. cartea e aparuta la polirom, si o recomand. poemele sunt superbe, mi-au placut mult. in rest, mi-ar fi placut sa se mentina in stilul de la inceput, f dur, colturos, arid, cu ideologia iesind prin pielea textului ca un schelet metalic, mi-ar fi placut mult sa ramana asa, cu tot cu personajele alea amarate ca niste arhetipuri. din pacate, structura devine hibdrida, textul devine artsy, poemele (chiar daca superbe) contribuie si ele la asta mult, asa cum sunt inserate acolo etc. imi place si cum totul este distrus prin totul (la nivel ideologic, cum ideologiile ies unele prin altele, desi stim ca in cazul lui pasolini nu e chiar asa).
tot recent - sarah waters, veghea (the night watch in original), eram curioasa de cand am citit fragmentul din granta mai demult s-o citesc, dar abia acum am reusit. si m-a cam dezamagit. e decenta, e corecta, e ok, dar din cauza asta parca prea plata, dulceaga, nu stiu parca prea multa armonie. imi dau seama ca si din cauza faptului ca povestile sunt toate puse pe fundalul razboiului care face ca multe zbateri altfel frenetice sa devina inutile etc. in fine, o sa mai citesc si altceva de ea inainte sa am hotarasc definitiv
si tp ca tot a fost asa ciudat sa citesc 4 carti extrem de diferite una dupa alta, o s amintesc si de vintila horia - o femeie pentru apocalips, foarte plastica, aproape lirica, dar intunecata, incrancenata ca o balada rock, am pendulat permanent intre placere si plictiseala daca mixajul asta spune ceva
acum citesc istoria unui tinut de verdeata si racoare - radu aldulescu, si imi face placere. ritmul frazelor e nebunesc, dar nu obositor. de fapt, oboseala se insinueaza foarte incet, banuiesc ca asta era si ideea. ma amuz, desi in mod normal nu ma mai atrag romanele cu genul asta de personaje inteligent-mucalite
in rest, vara e innorata si calduroasa, dupa cum vedeti, dispozitia mea se simte ca nu e stralucita, sunt "exigenta", nu se stie cu ce, asta mi se pare mie ca e cuvantul, "exigenta",
dar f bine ca nu mi-a pierit si interesul pt citit si ca am un nou scop pe care sa-l urmaresc cu tenacitate, asa cum trebuie, si anume sa evadez
Tuesday, July 14, 2009
Radiohead - In Limbo/Pasolini Teorema
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
2 comments:
ce-mi plac posturile despre lecturi:D. la sarah waters am avut si eu exact acelasi feeling.
ma bucur, pt ca altfel eu am continuu senzatia inutilitatii :) despre lecturi scriu pe scurt si expedititv si numai cand imi vine (nu dupa vreun criteriu, in f de lecturi preferate sau ceva) iar despre chestii personale n-am chef sa scriu de fapt numai ca m-am atasat aiurea de blog habar n-am de ce, daca tot nu-mi foloseste
whatever...
Post a Comment