scurt metraje

stiti cum e cand dupa mult timp va intalniti cu multi oameni cunoscuti si vi se pare ca toti au intrat asa, pe logica finala. e limpede adica cine a supravietuit si cine nu.

s-au dezlegat nodurile, s-au topit intrebarile, s-au absorbit convulsiile, s-au indepartat dorintele, care acum nu-si mai au sensul etc.

iti vine atunci sa spui tot timpul ceva de genul ”aha” etc. pt ca nimic nu e mai deconcertant pt tine decat claritatea cu care-i vezi pe ceilalti. dispari pur si simplu in claritatea asta, te orbeste.

ceea ce parea insa logica finala nu e pana la urma, in cele mai multe cazuri, logica finala. e doar o impresie creata de micile schimbari care intervin in fiecare, in timp. MICILE schimbari.

si reincarnarea poate pana la urma sa fie redusa la scara, si poate e vorba tot despre viata asta, nu? daca e numai ce zice diana de 500 de ori pe zi in ultima vreme, adica nu mai mult decat mood swings? :D

am vazut mai multe scurt-metraje, se potrivesc cu starea mea. mi-au placut astea:

adrian sitaru - valuri

radu jude -alexandra

si vreau sa vad si ”cea mai fericita fata din lume” si ”pescuit sportiv”, dar inca n-am

foto e tot de cornell, de fapt colajul (l-am pastrat-o de data trecuta :))