relaxat

iata in sfarsit foto de la corabia atat de promise. nu sunt facute ultima data cand am fost, ci acum o luna si ceva. dupa cum se vede, senzatia pe care o am mereu cand merg acasa (de fapt nu "acasa" ar trebui sa-mi intre bine asta in cap, pt ca pur si simplu nu e corect sa mai spun asa si pt ca e mai clar mai limpede si mai frumos sa nu amestec culorile)

senzatia pe care o am, spuneam, ca ametesc acolo invartindu-ma in curtea unei gradinite, de la ferestrele careia ma privesc un fel de pitici (copii cu fete de oameni maturi) si ca totul e ireal si ca irealitatea asta minimalizeaza (tot ce te-ar putea imblanzi, modela, malforma, mutila, decupa, reinventa piere de la sine din lipsa de minima energie) e destul de justificata de atmosfera, desi recunosc ca fotografiile sunt si ele usor masluite :)

oricum, aici sus e straduta pe care m-am plimbat, inainte si inapoi, cand am fost ultima data , cu dani si cu miky, iar mai jos e blocul in care am locuit multi ani. aveam o camera roz :D de fapt era o culoare mai ciudata, un lila, care se urcase pe pereti, inghitise perdeaua, patul si cursese amestecandu-se cu o cerneala ceva mai inchisa si pe covor. aveam o biblioteca, un dulap, un pat, un birou, o usa pe care lipisem un poster cu kurt cobain, castane, nu mai stiu de ce castane, probabil pentru ca mi-au placut mie dintotdeauna si simteam nevoia sa mi le inghesui sub respiratie, foarte multe castane. pe sub posterul cu cobain zacea neglijat un pom al vietii desenat jumatate cu o carioca verde, jumatate cu negru : P

prea putini (ce frumos spus : D) dintre prietenii mei au inteles se pare de ce am simtit nevoia : P sa pun pe blog lucraririle patriciei piccinini , asa ca le mai las un link aici in caz ca vor sa mai vada si alte lucrari ale artistei :D
nu o sa vin cu detalii ale discutiilor, pentru ca ele au fost din start sortite esecului. eu am stabilit conventia utopiei din start, iar argumentele au fost de cele mai multe ori de bun simt. lupta nebunului cu omul de stiinta pozitivist : P imi place oricum si ma rasfatz, nebunia e arta : P si e bine ca ei nu ma vad asa decolorata cum eu de fapt ma simteam
ma simt totusi datoare sa postez ceva frumos de data asta si cum am promis demult, o introduc in scena pe julie morstad, care are deja link pe blogul dianei :)
imi plac aproape toate lucrarile pe care le-am gasit semnate de ea, dar le prefer totusi pe cele din seria de mai jos. oricum, nu ratati sa mergeti pe link :) va rog va rog va rog. pt mine a fost un adevarat soc sa dau peste lucrarile ei: in primul rand pentru ca am avut senzatia clara ca imi regasesc "fetita" cu toate multiplicarile ei, cu toata linistea tulburatoare, aproape tot ce a fost in capul meu atunci si nu a fost poate intotdeauna f bine spus / scris regasesc aici. si mai mult decat atat noua mea pasiune pentru animale, mai bine zis pentru reprezentarea lor, pt ca mi se pare ca emana aceeasi stranietate pe care o emana masinariile, stranietatea aia datorata incarcaturii emotionale pe care tu singur o proiectezi acolo unde ea nu exista etc.
sunt destul de emotionata pentru ca am o jucarie pe care de fapt aman sa o desfac, asa ca va las mai bine cu julie :)