korine vs. trier

trebuie neaparat sa va uitati la interviul asta cu harmony korine (la toate partile pliz) si imediat dupa la asta cu lars von trier. fiti foarte atenti la ei cum vorbesc. am vazut de cateva ori si m-am topit pur si simplu

x

am citit aseara poze cu zimti (anca mizumschi) si acum vreau neaparat sa stiu daca asa scria si cand a debutat in 93. e f important pentru reconstructia perioadei din capul meu, so daca are cineva rog f frumos vreau si cartea din 93 si pe cea din 95 sau cand era, in orice format

si daca tot suntem la acest capitol am nevoie si de solo de trambulina (marius oprea)
si de bicicleta van gogh de fapt (marel tolcea) si o sa inchei aici capitolul pana nu-mi vin in minte o mie de titluri :D

ieri am recitit tara fetelor (maria banus) pe care mi-am luat-o de la targ
(a fost reeditata de cartile tango si are o coperta neagra cu niste multe inimioare) daca dati de ea cititi-o, sunt chestii f bine scrie acolo :D

tot nu mi-am descarcat filme, pur si simplu n-am rabdare, cred ca mai degraba o sa ies prin oras dupa ce mai dorm cateva zile, poate la mtr sau sau sau... deocamdata ma multumesc cu un peter handke cules de la un anticariat din centru (mi-am mai luat unul si de la targ plus un gombrowicz :D)

mai sunt 67 de zile pana cand o sa am 30 de ani si e numai semidistractiv

mi-am fixat doua lucruri pe care vreau sa le fac next (dar care depind unul de altul, in sensul ca nu le pot face pe-amandoua in acelasi timp, asa ca elementul surpriza nu a fost cu totul eliminat, lucru de altfel cat se poate de normal pt relativisti)

de anul asta mai am o prietena :) (sper ca asta sa nu inseamne ca pana la sfarsitul anului n-o sa mai vina nimeni de care sa-mi placa f mult, sper ca n-am epuizat...) de fapt, s-ar putea sa mai fie si un prieten dar e greu de spus deocamdata :) plus ca m-as mai imprieteni cu inca un tip dar mai intai ar trebui sa-l lamuresc ca de fapt mi se pare un tip ok, ceea ce e greu si ar dura sa ma creada... in fine...

cat despre ce spuneam in post-ul anterior nu era bineinteles decat o gluma proasta :) nu dragostea ci indragostirea e tumoarea noului secol asta e clar si eu nu mai suport indragostirea (pt ca pur si simplu nu mai am nimic de zis despre ea live with it that's all or treat nice humanbeings like anything else)

peste o saptamana ma duc sa dorm la corabia. dani si-a comandat hamac si sper sa ajunga pana atunci. in rest o sa ne ducem pe la dunare, poate ne plimbam putin cu bicicletele etc., poate mai vin si niste prieteni ...

singurele chestii pe care le-am observat cu 30& all sunt urmatoarele: am un apetit urias pt recitit autorii care mi-au placut si tendinta e de a le digera toata opera, de la capat, adica inclusiv (sau mai ales) cu ratarile. lista e lunga deocamdata sunt la V. plus sexton (am deja de cateva luni de la cineva :) complete works) urmeaza imediat hesse plus fundoianu cred o sa mai vad si cu toate celelalte subzista si foucault tot in capitolul premiul cititorului pt opera omnia dar nu la autorii pe care-i preferam eu mai demult. in fine, voi avea timp asa ca am si chef iar planurile care n-au legatura cu cititul nu fac decat sa adauge un plus de complexitate :D

WIRE: Heartbeat (1979)

m-am uitat la control azi (corbijn) e pe youtube, de-acolo mi se trage
sau nu de acolo, sunt in zona aia de mai mult timp deja fiindca nu vreau sa deranjez nimic din structura mea for now...
trebuie sa lamuresc mai multi oameni de mai multe chetsii ca sa scap eu de gunoiul din creier si o s-o fac in postul viitor cat de curand so stay tune you might be interested :)

little happiness

a trebuit azi sa alerg cu diferite treburi prin centru. tocmai ma pregateam sa parcurg in maxima viteza de la parcul cismigiu la universitate, cand inaintea mea a aparut o mama tanara si excesiv de involburata intr-o rochie albastra, cu un pusti de vreo doi-trei ani. pustiul topaia exasperat in incercarea de a ramane agatat de un deget parintesc, cu o sapca galbena aruncata aiurea pe cap, cu tricoul scurt plin de biciclete rasucindu-se pe el in toate directiile, cu pantalonii strambati de atata "mers".

mi-am adus aminte de o alta mama tanara (de data asta o mama nike) care se grabea cu caruciorul, saptamana trecuta la mine in cartier, sa traverseze strada, in timp ce pustiul (sau pustoaica) baga cu nonsalanta din tzeava roiuri intregi de baloane de sapun rozalii, pe deasupra asflatului, numai cu freza usor deranjata de vanticel.
si mi-am adus aminte de dani, care mi-a povestit, dupa furtuna de acum cateva saptamani, cum o batranica se arata extrem de ingrijorata in statie pentru afisele electorale, pe care vantul le sfasia direct pe stalpi: "si noi de unde mai stim acum cu cine mai votam?" a intrebat batranica si s-a hlizit la dani :P micile momente de fericire ale fiecaruia... ale unora in siguratate ale altora in compania necunoscutilor :P
si mi-am mai adus aminte, dar n-am mai avut timp pana la urma, a trebuit sa ma adun, sa repornesc motoarele

mai am oricum de alergat maxim trei zile dupa care voi fi scapat de teza (evenimentul se va intampla joi :)) si o sa mai fie nevoie de mine la targ putin sambata seara cand lanseaza diana, dupa care imi iau concediu si dupa care o sa citesc si o sa-mi prajesc creierul cu filme ca bogdan si poate imi aduce si madi cand se intoarce cartea de care i-am zis (mi-a adus acum o fotografie dintr-un anticariat din amsterdam cu o papusha blythe f frumoasa normal - nu mai pot sa scriu "normal" fara sa ma gandesc la romanul adelei greceanu dar asta e :P)
in foto e tom waits

The Genius Of The Crowd: Charles Bukowski

nothingatall

dani a plecat la munte azi, o sa fiu singura in week-end. una dintre prietenele mele care-si revine foarte frumos dintr-un episod destul de urat s-a mutat aproape, asa ca s-ar putea sa ne vedem, probabil in parc, sa fumam mult undeva pe vreo banca mai ferita de multimea de copii si batrani, o alta prietena pe care am incercat s-o sun pt ca nu ne-am vazut de mai mult de-o luna mi-a trimis mesaj ca nu e in tara si ma suna cand se intoarce, curand a zis, si f bine mi-e dor de ea, o alta prietena m-a invitat pe-afara dar intr-o cu totul alta zona a bucurestiului si nu prea as avea chef sa ies din menajerie, o alta s-a ratacit in reteaua de telecomunicatii, s-ar putea sa ma mut curand poate cand am timp si chef imi fac o selectie dura printre carti, am avut superchef sa ma uit la filme si inca am dar nu stiu de ce nu ma uit. in schimb mi-am descarcat ca adolescentii completeworks la diverse trupe. daca am chef poate ma duc si eu la munte duminica dupa ce lucrez. dar cel mai probabil n-o sa fac nimic o sa citesc o sa pun muzica si o sa fac supercurat o sa vbesc putin la telefon si poate totusi o sa ies in parc sa fumez pe banca ferita de copii si batrani

si va rog foarte mult ascultati asta

corectura

sa pornim de la prezumtia ca exista o logica ale carei premise pot fi dibuite daca...cu atentie. ca exista schema de care altii se plang. pattern-ul in care tot nimeresc prapastia in care tot cad si care-i obsedeaza, desi majoritatea celor care isi dau seama de asta ignora de fapt gaura si se fixeaza cu o gandire si cu niste maini pe deplin sanatoase in iarba viguroasa de deasupra capului. ignorand insa, repetarea schemei ar insemna ca nu e nevoie de mai mult decat de niste psihanalisti cartezieni disciplinati pana la sange ca sa ne repare capul ca pe niste sa zicem boxe
sa zicem ca si schema in care cad eu, pt ca intotdeauna e usor de identificat una,... dar mai bine s-o fac altfel

un culoar lung muzica potolita merg normal poate numai usor simt nevoia sa ma balansez, dar nu prea accentuat, pur si simplu pt ca ma simt bine. din cand in cand culoarul se intersecteaza cu altele si acolo brusc blitzuri de lumina si bucatzi de muzica bruiate, mixaje, sa zicem ca intra un electro/breakbeat pe karma police sau asha ceva si capul meu e prins la mijloc si blitzzrile alea de lumina iti iau cate putin din energie si viata ti se scurge printre degete ca la jocuri

pe dedesubt banda calma si misto merge, camera ramane aprinsa, dar la suprafata nu iese decat o bolboroseala, fragmente de povesti cu sensul distorsionat, cu concluzii trase aiurea si permanent dublate de atentie, care stie foarte bine si care se simte neputincioasa pt ca nu poate sa corecteze imediat

bine, de obicei, reusesc sa imprim macar mutenie scenei, asta ar fi controlul, rup sforile dar nicio voce straina nu ma umple cu prezenta. de obicei da, asa se intampla, dar mai sunt si momente cand se trezeste brusc of revolta si nu mai vreau nimic si pe nimeni nu/mi mai pasa ce se intampla poate sa se intample totul intr/o zi de ce nu sa stric tot intr/o zi fiindka emotiile pe care nici macar nu le inteleg asa vor. intr-un fel insa sunt constienta si ca fara convulsii nu mi-as intelege pana la urma nici echilibrul

oricum, sunt pe bruiaj si desi mi se pare de cinci ori pe zi ca pot sa ma controlez ca stiu ce am de facut ce tratament sa/mi aplic pur si simplu uneori nu se rezolva cand faci singur pe doctorul. desi ink nu e asa de rau incat sa abandonez

pt ca de ex. pe drum pana la timisoara smabata singura in tren nu foarte multi oameni in vagon la geam cu castile cu cartile pe masuta am prins cea mai frumoasa zi de nu stiu cand. norii erau f jos si densi si nu din aia pufosi si letargici ci energici ca si cum baga cineva din tzeava si totul era verde intens si culoarea se intensifica si mai mult fiindka era nor si nu soare care ar fi poleit patetic si cumva dedublat si au fost campii din alea usor bombate fara niciun copac si fara stalpi de telegraf si cu grau nu galben ci mai mult spre alb si cu cer cu norii foarte jos si energici si dealuri pline de umbra si de fortza si chiar si un curcubeu spre seara care a tinut foarte multe minute si tot spre seara a iesit la fix soarele nu tare ci exact atat cat trebuia ca sa fie lumina fara sa ne orbeasca

si cand am ajuns in gara doi domni pe la 70 de ani in costume inchise la culoare cu cravata, proaspat barbieriti si cu tunsori impecabile au coborat tremurand si agitandu/se foarte mult foarte mult si sfasietor trollerul unei domnisoare cuminti, imbracata modest, care s/ar fi descurcat cu siguranta mult mai bine singura